Descoperire arheologică surprinzătoare în China: primii unelte sofisticate din Pleistocenul mijlociu
Când ne gândim la „made in China”, de cele mai multe ori imaginea evocă produse de consum, gadgeturi sau haine, însă o recentă descoperire arheologică plasează această regiune în cu totul altă lumină în ceea ce privește evoluția umanității. Pe un sit din centrul Chinei, cercetătorii au identificat artefacte vechi de peste 160.000 de ani care sugerează că hominizii au folosit și au creat, cu multă planificare, unelte complexe, dovedind că tehnologia nu a fost niciodată un domeniu rezervat exclusiv Occidentului sau Africii, așa cum se credea vreme îndelungată.
Un sit care sfidează vechile ipoteze despre avansarea tehnologică în Asia de Est
Situl Xigou, aflat în regiunea lacului de acumulare Danjiangkou, în provincia Henan, a oferit cercetătorilor o descoperire care poate rescrie istoria tehnologică a Asiei. Acolo, o echipă de arheologi a recuperat un ansamblu de artefacte din piatră, datate între 160.000 și 72.000 de ani, dintre care multe sunt realizate din cuarț și cuarțit, materiale dificil de cioplit. Cel mai copleșitor aspect al acestor artefacte este prezența uneltelor compozite, formate din așchii fixate pe mâner, semn că hominizii de la acea vreme aveau deja cunoștințe avansate de planificare și de utilizare a tehnicilor de fixare, precum adezivi sau legături organic.
Cercetările indică faptul că aceste unelte nu sunt simple obiecte de șantier preistoric, ci instrumente gândite pentru performanță și durabilitate, cu o producție în mai multe etape. Multe dintre piesele găsite sunt fragmente mici, de sub 50 de milimetri, dar modul în care acestea au fost folosite și asamblate arată o înțelegere profundă a tehnicilor de manufacturare și utilizare a uneltelor. Într-un mod paradoxal, această „măruntire” a materialelor indica o proces tehnologic reiterat și bine stăpânit, în ciuda dificultăților de cioplit rocile dure precum cuarțul.
Ce înseamnă această descoperire pentru înțelegerea evoluției umane?
Până de curând, presupunerea generală era că Asia de Est a rămas în urmă în ceea ce privește complexitatea și diversitatea tehnologică a uneltelor paleolitice. Se considera că inovațiile care implicau planificare avansată, unelte specializate și comportamente mai sofisticate au apărut mai devreme în vestul continentelor verzi și în Africa, rămânând mai „în urmă” în est. Descoperirea de la Xigou însă demontează această prejudecată, demonstrând că hominizii din această parte a lumii aveau deja în arsenalul lor tehnici de fabricație foarte avansate, cu mult înainte de apariția Homo sapiens în regiune.
Potrivit specialiștilor, aceste unelte compozite indică nu doar adaptarea, ci și o adaptare de tip cognitiv, în care hominizii nu doar foloseau unelte, ci învățaseră să combine diferite piese pentru a crea obiecte mai efficace și versatile. Încă de acum 160.000 de ani, aceștia demonstrau o înțelegere a legăturii dintre formă, funcție și material, precum și o capacitate de planificare și anticipare a nevoilor.
De asemenea, analizele microscopice ale urmelor de uzură pe unelte sugerează că acestea erau folosite pentru prelucrarea plantelor sau materialelor lemnoase. Acest lucru implică o serie de activități repetitive, precum tăierea, fasonarea și pregătirea lemnului, toate necesare pentru confecționarea unor obiecte utile în viața de zi cu zi. În plus, cercetătorii avansează ipoteza că hominizii din acea regiune puteau avea creiere mai mari, ceea ce le-ar fi oferit un potențial sporit pentru planificare și inovare.
Întrebări și perspective pentru viitor
Rămâne dificil să atribuim aceste unelte unei anumite populații arhaice, precum denisovanii sau alte linii umane din Asia, întrucât fosile umane nu au fost întotdeauna descoperite direct în legătură cu artefactele. Totuși, prezența unor încărcături genetice și indicii despre contactele interspecii fac ipoteza că aceste artefacte ar fi fost create de hominizi arhaici, și nu exclusiv de Homo sapiens. În acest context, dezvăluirile recente sugerează o imagine mai nuanțată a evoluției tehnologice globale, în care site-urile din Asia nu sunt doar zone de „dezvoltare” ulterioară, ci importante centre de inovație, egale ca și cele din vest.
Marea provocare a cercetărilor viitoare rămâne găsirea de resturi umane asociate direct cu aceste artefacte, precum urme de adezivi sau fibre, și stabilirea clară a momentului în care Homo sapiens a pășit în această regiune. În cele din urmă, descoperirea de la Xigou ne arată că, în urmă cu aproape 160.000 de ani, hominizii erau deja capabili să planifice, să standardizeze și să refineze tehnici tehnologice, deschizând astfel o pagină nouă în povestea complexă a evoluției umane.
