Ciprian Ciucu a preluat recent funcția de primar general al Capitalei, însă primele lui provocări sunt de o gravitate aparte, mai ales într-un context financiar critic. Orașul, despre care s-a spus adesea că se află în prăpastie financiară, se confruntă cu un flux de resurse aproape inexistent, iar gestionarea unor situații violente și complicate pare să fie acum prioritatea sa principală.
Primul scandal major vizează Societatea de Transport București (STB), unde costurile au explodat, dublându-se comparativ cu perioada conducerii Gabrielei Firea. Într-o declarație la Digi24, primarul a avertizat că va cere un audit extern pentru a înțelege cauzele acestei creșteri, dar și pentru a verifica modul în care sunt cheltuiți subvențiile și fondurile publice. Ciucu vorbește inclusiv despre posibilitatea unei insolvențe, dacă sindicatele și managementul societății nu acceptă restructurări dure, ceea ce are toate șansele să ducă la o grevă „spontană”, așa cum sugerează el.
Întrebările legate de integritatea și transparența în administrarea societății sunt în strânsă legătură cu una dintre problemele cele mai sensibile din managementul STB: relația cu persoanele apropiate politicului, care, potrivit unor surse, controlează în spatele scenei anumite decizii. Așa se explică, cel puțin în opinia criticilor, de ce fratele actualului director general, numit cu susținerea PNL, ar ocupa funcția de șef al Direcției de Achiziții, controlând astfel cele mai mici contracte ale societății. Mai mult, unii indică faptul că fratele viceprimarului PSD, Adrian Vighenciu, ar fi fost angajat în același departament, în încercarea de a asigura un control și mai strâns asupra resurselor.
Această configurație de „mari familii”, parte dintr-o „frăție” politică transpartinică, desemnează un stil de funcționare în care interesele personale și de grup prevalează asupra celor ale orașului, în condițiile în care capitala nu dispune încă de resurse pentru proiecte de infrastructură esențiale. Întregul sistem pare să fie, din nou, controlat de o rețea de influență care rămâne imună la schimbări politice sau economice.
Situația tehnică a parcului de autobuze reprezintă un alt punct sensibil. Achizițiile din perioada fostei administrații, în special autobuzele Otokar, se dovedesc a fi un eşec, din cauza lipsei unui plan de mentenanță coerent și a unor probleme de calitate. Jurnaliștii semnalează că aceste vehicule, negative în performanță și cu defecte frecvente, consumă piese pe bandă rulantă, iar multe dintre ele circulă fără asigurare CASCO, ceea ce face ca orice accident minor să devină o problemă financiară majoră pentru bugetul public.
Un alt capitol alb în managementul STB este reprezentat de lipsa unui vid legal clar în privința organizării și funcționării consiliului de administrație. Numele membrilor și procesele de selecție au fost aruncate în spațiul public, fiind asocieri cu interese politice și financiare de natura corupției. În plus, salariile exorbitante – unele peste 15.000 de lei pentru o singură ședință – îl plasează tot mai mult pe conducerea societății într-o stare de parazitism, din care nu pare să se poată ieși ușor, mai ales în condițiile în care orașul are nevoie urgentă de investiții.
O altă problemă de șoc o reprezintă furturile de motorină din autobaze, unde audituri interne au documentat un sistem de jaf organizat, cu pierderi de zeci de mii de euro lunar. Rezistența sindicală, condusă de Vasile Petrariu, fost apropiat al fostei adminstrații, a blocat orice încercare de a regulariza aceste practici. Greva generală din 2022 a fost interpretată, de mulți, ca fiind motivată nu doar de revendicări legitime, ci și de interese obscure legate de controlul asupra resurselor.
Totul se complică și mai mult în fondurile largi alocate salariilor de lux ale conducerii și personalului administrativ, ceea ce blochează orice attempt de reformă reală. În ultimele luni, salariile directorilor au crescut exponential, penalizând resursele societății și reducând drastic șansele de a implementa reforme durabile.
În aceste condiții, președintele noului mandat al primarului a avansat ideea unei restructurări radicale, chiar amenințând cu intrarea în insolvență dacă nu se vor implementa măsuri corecte. Într-un oraș în care transportul în comun înseamnă acces la o rețea de influență și interese colaterale, aceste perspective reprezintă un coșmar pentru cei care speră la transparență și eficiență.
Deși debutul mandatului lui Ciprian Ciucu pare extrem de complicat, măsurile de reformă și auditul promis pot fi un pas în direcția corectă, dacă vor fi gestionate cu integritate și curaj. În final, rămâne de văzut dacă această schimbare de profil va reuși să aducă un suflu nou sau dacă vechile practici vor reuși să înghită, din nou, orice încercare de reformă reală.
