Guvernul a lansat recent o ordonanță de urgență care, în ciuda aparenței unei măsuri ferme împotriva creșterii prețurilor la benzină și motorină, pare să fie mai mult o manevră politică decât o intervenție reală în piață. În condițiile în care prețurile la pompă ating niveluri record, presiunea publicului devine greu de ignorat. În astfel de momente, autoritățile aleg, adesea, să simuleze acțiuni concrete, preferând să ofere publicului impresia de control fără a risca costuri politice majore sau impacturi economice semnificative.
O măsură aparentă, fără efecte durabile
Noua ordonanță prevede plafonarea adaosului comercial pentru produsele petroleumere la nivelul practicat în 2025, pentru o perioadă limitată, între 1 aprilie și 30 iunie 2026. În teorie, această măsură ar trebui să limiteze creșterea prețurilor, dar realitatea din teren arată altceva. Valoarea medie a adaosului, calculată contabil, include diferența dintre prețul de vânzare și costul de achiziție sau producție. În timp ce plafonarea pare simplă și clară, aplicarea acesteia devine problematică din cauza modului în care sunt definite și înțelese acești termeni. În practică, companiile pot ajusta costurile înregistrate sau pot transfera profituri între etape ale lanțului de aprovizionare pentru a eluda restricțiile.
Această strategie reduce, evident, presiunea asupra prețurilor, dar nu le împiedică să crească, mai ales dacă costurile de producție, logistică și energie continuă să avanseze. În plus, dacă adaosul în lei crește odată cu costurile, impactul asupra consumatorului rămâne marginal, iar efectul real asupra prețurilor este aproape neglijabil, estimându-se o reducere de doar câțiva cenți pe litru de carburant.
Controlul iluzoriu și riscul de abuzuri
Unul dintre cele mai importante și periculoase aspecte ale acestei ordonanțe este definitia contabilă a adaosului, care oferă operatorilor o flexibilitate semnificativă pentru a manipula rezultatele. Termeni precum „cost de producție” sau „cost de achiziție”, definitivi în legislație, sunt adesea elastici în practică, permitând ajustări discretionare și, implicit, posibilitatea de a ascunde marje reale sau de a mări artificial prețurile. În plus, companiile pot muta profiturile în interiorul grupurilor, ajustând prețurile interne sau transferurile, pentru a păstra aparența respectării plafonului, în timp ce profitul total crește sau rămâne neschimbat.
Această flexibilitate comună în industriile integrate vertical nu doar că fragilizează efectivitatea măsurii, dar satură și piețele de încredere în eficiența intervenției guvernamentale. În total, o astfel de reglementare poate fi evitată ușor, iar consumatorii se vor confrunta, cel mai probabil, cu o creștere a prețurilor mai mare decât s-ar anticipa, fără ca inițial să înțeleagă această realitate.
Ce nu va face această măsură
Este clar că plafonarea adaosului nu va reduce semnificativ prețul final plătit de consumatori. Pentru a explica diferența, trebuie luată în calcul structura costurilor și modul în care acestea evoluează. Chiar dacă procentul de adaos stabilit rămâne fix, valoarea absolută a acestuia crește odată cu majorările de cost. Astfel, dacă în 2025 adaosul pe litru era, de exemplu, 0,465 lei, în condițiile în care costurile totale urcă de la 3,10 la 4,20 lei per litru în 2026, adaosul ar putea crește până la 0,63 lei, chiar dacă procentul rămâne același. Pentru consumator, acest lucru înseamnă că impactul real asupra prețului este minim, de doar câțiva cenți, în cel mai bun caz.
Efectul asupra consumatorilor se limitează, așadar, la o reducere marginală de câțiva cenți, dar nu chiar la scăderea prețurilor, așa cum s-a promis, ci mai degrabă la crearea unei iluzii de acțiune guvernamentală.
Pe termen lung, această abordare rămâne vulnerabilă, atât din cauză că poate fi evitată în mod legal, cât și pentru că nu aduce o soluție durabilă pentru scăderea prețurilor la energie. Măsura devine, de fapt, o simplă declarație politică, o manieră de a ademeni opinia publică și de a câștiga timp, în timp ce problemele reale ale industriei energetice, precum creșterea costurilor și lipsa unui control real asupra prețurilor, rămân nerezolvate. În absența unor măsuri dure, aplicabile și transparente, creșterea prețurilor la carburanți va continua, iar consumatorii vor rămâne cei mai vulnerabili.
Sursa: Economistul.ro
