Păsările care depun ouă mai mari trăiesc mai puțin, arată un studiu recent. Cercetătorii de la University of Exeter din Anglia au descoperit că prepelițele japoneze care investesc mai multă energie în creșterea puilor îmbătrânesc mai repede și au o durată de viață mai scurtă. Studiul, publicat în revista Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, oferă noi perspective asupra mecanismelor evoluționiste și a compromisurilor pe care le fac organismele vii.
Reproducerea, un preț plătit cu viața
Experimentul a presupus creșterea selectivă a prepelițelor japoneze, împărțindu-le în două grupuri. Unul dintre grupuri a fost selectat pentru depunerea de ouă mari, iar celălalt pentru ouă mici. Deoarece aceste păsări nu oferă îngrijire parentală după eclozare, energia investită în ouă este factorul principal care influențează succesul reproducerii. Puilor proveniți din ouă mai mari le cresc șansele de supraviețuire. După cinci-șase generații de selecție, rezultatele au fost clare. Femelele care depuneau ouă mai mari îmbătrâneau mai repede și trăiau cu aproximativ 20% mai puțin decât cele care produceau ouă mai mici. Studiul susține teoria evoluționistă conform căreia investiția mare în reproducere vine cu un cost – o viață mai scurtă.
Mecanismul din spatele îmbătrânirii accelerate
Explicația stă în modul în care organismul își distribuie resursele limitate. Păsările trebuie să aleagă între investirea energiei în reproducere și menținerea propriului corp. Cercetările anterioare au arătat că prepelițele care investesc mai mult în ouă au o capacitate redusă de reparare celulară și un sistem imunitar mai slab. Barbara Tschirren, autoarea principală a studiului, a explicat că „toate organismele vii au resurse limitate și trebuie să facă compromisuri între diferite priorități.” Studiul demonstrează că există variații genetice în efortul reproductiv și în ritmul de îmbătrânire, aceste trăsături fiind strâns legate și putând evolua rapid.
Implicații și perspective
În ultima generație analizată, femelele care produceau ouă mari au avut o durată medie de viață de 595 de zile, comparativ cu 770 de zile în cazul celor care depuneau ouă mici. În ceea ce privește masculii, durata studiului nu a fost suficientă pentru a trage concluzii clare despre efectele selecției asupra longevității lor. Acesta este primul studiu care testează această ipoteză la o specie de vertebrate folosind selecția artificială. Rezultatele oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care echilibrul între reproducere și supraviețuire influențează durata de viață a organismelor.
