Conform Antena 3: Descoperire paleontologică în Noua Zeelandă
O peșteră din Noua Zeelandă a dezvăluit o lume dispărută de acum un milion de ani, oferind noi informații despre evoluția păsărilor și schimbările climatice. Descoperirea, realizată în Moa Eggshell Cave, lângă Waitomo, pe Insula de Nord, a scos la iveală o comunitate de păsări unică, incluzând un papagal primitiv și o lișiță uriașă, incapabilă să zboare.
Cenușa vulcanică a jucat un rol crucial în datarea fosilelor. Straturi de cenușă vulcanică, datate la aproximativ 1,55 milioane de ani și la un milion de ani, au delimitat sedimentele fosile. O stalagmită formată deasupra, datată la 535.000 de ani, a completat cronologia. Această datare precisă a permis stabilirea peșterii ca fiind cea mai veche cunoscută pe Insula de Nord.
Natura a transformat păsările
Au fost identificate 12 taxoni de păsări, dintre care două noi pentru știință. Strigops insulaborealis, o rudă străveche a kākāpō, papagalul nocturn, prezintă oase ale picioarelor mai slabe, sugerând o posibilă capacitate de zbor păstrată parțial. Această constatare oferă indicii despre pierderea treptată a abilității de zbor în această linie evolutivă.
A doua specie nouă, Porphyrio claytongreenei, este o lișiță uriașă, numită în onoarea proprietarului terenului, Warren Clayton-Greene. Această pasăre, neputincioasă să zboare, ar putea fi strămoașa takahē-ului actual și a moho-ului dispărut de pe Insula de Nord. De asemenea, a fost identificat un porumbel înrudit cu speciile australiene, primul reprezentant de acest fel descoperit în registrul fosil al Noii Zeelande.
Broaștele, martore ale timpului
În același strat fosil au fost descoperite și patru specii de broaște native, toate din genul Leiopelma, recunoscute ca fiind înrudite cu broaștele care trăiesc și astăzi în Noua Zeelandă. Spre deosebire de păsări, broaștele par să fi rămas relativ neschimbate în cursul milioanelor de ani. Acest lucru sugerează o rezistență mai mare a organismelor mici și umede la schimbările bruște de mediu comparativ cu păsările mari.
Schimbările climatice accentuate și supererupțiile vulcanice din timpul Pleistocenului timpuriu sunt considerate principalele forțe care au remodelat habitatul forestier și, implicit, populațiile de păsări. Erupția Kidnappers, una dintre cele mai extinse la nivel global, a acoperit o mare parte din Insula de Nord cu cenușă, provocând golirea pădurilor și stimulând diversificarea evolutivă a păsărilor din regiune.
Se estimează că între o treime și jumătate dintre speciile de păsări recuperate din acest sit nu apar în alte situri fosile mai recente din țară. Aceasta indică o comunitate de păsări semnificativ diferită de cea întâlnită de primii oameni, care au ajuns pe insule acum aproximativ 750 de ani, fără a fi implicați în aceste transformări ecologice.
Linia evolutivă a kākāpō este singura care a supraviețuit acestor transformări majore. Cu toate acestea, specia este astăzi amenințată de prădători introduși, precum pisicile, herminele și șobolanii. Recent, populația de kākāpō a atins 325 de exemplare, un record pentru perioada de recuperare, însă încă mai este un drum lung până la independența speciei.
Sursa: Antena 3
