Român erou în tragedia de la Crans-Montana: „Am încercat să salvez oameni pentru sufletul meu”
George, un român stabilit în Elveția de cinci ani, a avut curajul de a interveni în noaptea de Revelion, când un incendiu devastator a cuprins un bar din Crans-Montana. Bărbatul, care se afla acasă cu familia, a fost alertat de soția sa, care a observat panică și agitație în apropierea locuinței lor. „Când am ieșit afară, auzeam țipete de la copii care cereau ajutor”, povestește el, rememorând acele momente de groază.
Intervenția sub presiune
La fața locului, George a intrat în bar împreună cu echipajul de paramedici. Fumul dens îi îngreuna respiratia, dar curajul său l-a împins să continue. „Era foarte mult fum și am început să scot oamenii. I-am ajutat pe paramedici să-i ducem pe răniți într-o clădire din apropiere, unde am adus pături și apă”, adaugă el. Martor la scene îngrozitoare, George a descris cum mulți dintre tineri, printre care și copii, erau terorizați de flăcări și suferințe.
“Am văzut o fetiță de 14 ani care plângea și țipa după ajutor, fiind grav arsă. Medicii au folosit un echipament special pentru a putea să-i administreze calmant”, a declarat el, scotocind prin amintiri traumatizante. Aceste momente au fost cu adevărat grele și l-au marcat profund.
Sistemul de evacuare, un dezastru în sine
George a identificat ușa îngustă a clubului ca fiind un factor care a agravat situația. Spațiul restrâns a condus la o panică sporită, iar mulți oameni nu au reușit să iasă la timp. „Fiecare care intra în panică intra într-o frenezie, erau atât de mulți oameni încât s-au călcat în picioare. Plasticul, care s-a topit repede, a căzut peste ei”, explică românul.
Această tragedie, împreună cu lipsa unei gestionări adecvate a situației de urgență, a dus la un număr semnificativ de victime. George subliniază că barul, departe de a fi un „bar de lux”, era un loc frecventat de adolescenți și tineri care căutau distracție. „Era un loc simplu, unde oricine putea să intre”, spune el.
Reflecții și emoții în urma tragediei
În ciuda ororilor pe care le-a trăit, George nu caută recunoaștere sau laudă. „Am încercat să salvez acești oameni pentru sufletul meu, nu pentru a fi un erou. Vreau să exprim condoleanțe tuturor părinților care suferă în acest moment”, afirmă el cu vocea tremurândă.
Reacția sa umanitară în fața pericolului a fost o dovadă a caracterului său, în timp ce comunitatea din Crans-Montana și întreaga societate românească continuă să își revină după impactul devastator al acestei tragedii. Bărbatul speră ca, în ciuda durerii, să rămână amintirea solidarității și a curajului de a ajuta, chiar și în cele mai întunecate momente.
