Conform New York Times: PORTUGALIA, ÎNTRE FAVORITĂ DECLARATĂ ȘI SCONTIMP ÎN OPTIMI
Portugalia, considerată una dintre favoritele la câștigarea Campionatului Mondial de Fotbal din 2026, a început faza eliminatorie a competiției cu un duel împotriva Croației, însă parcursul din grupe a lăsat loc de întrebări. Deși dispune de un lot impresionant, cu talente individuale de calibru, echipa antrenată de Roberto Martinez a bifat două egaluri și o singură victorie, intrând în optimile de finală de pe poziția secundă a Grupei K.
Tactici și provocări ofensive
Stilul de joc dorit de Martinez presupune dominarea posesiei și recuperarea rapidă a mingii. Talentele din linia de mijloc, precum Vitinha, Joao Neves și Bruno Fernandes, au potențialul de a controla jocul, însă performanța echipei în absența balonului rămâne un punct de discuție. Deși Portugalia a învins categoric Uzbekistan cu 5-0 într-un meci din grupe, o singură șut pe poartă împotriva Republicii Democrate Congo și lipsa realizărilor în fața Columbiei indică probleme în crearea ocaziilor clare de gol.
Dificultatea de a pătrunde defensiv blocuri joase s-a regăsit și în prestațiile portughezilor. Similar Spaniei, Angliei, Olandei și Belgiei, Portugalia a pierdut puncte în meciurile de grupă împotriva unor adversari defensivi, care au excelat în condensarea spațiului. În faza de construcție, Portugalia tinde să își deschidă fundașii centrali sau să își trimită un fundaș lateral în centru, formând o linie de trei fundași. Acest lucru permite avansarea a cinci jucători în apropierea liniei de fund a adversarului, creând lățime pentru a întinde jocul. Această strategie a fost evidentă în meciul cu RD Congo, dar a devenit din ce în ce mai rar întâlnită pe parcursul partidei, amenințarea ofensivă devenind statică în fața apărărilor închise.
Rolul lui Cristiano Ronaldo și adaptări tactice
Prezența lui Cristiano Ronaldo, în vârstă de 41 de ani, este un subiect inevitabil. Deși a marcat două goluri bine plasate împotriva Uzbekistanului, în celelalte meciuri din grupă a fost, în general, ținut sub control, chiar dacă echipa a încercat să direcționeze atacurile către el. Argumentul mobilității reduse a lui Ronaldo este nuanțat de statisticile FIFA, care arată că circa 50% din distanța parcursă de el în acest turneu a fost mers, un procent similar cu cel al lui Lionel Messi. Mai mult, doar 2% din sprinturile sale au fost marcate, față de 0.9% în cazul lui Messi.
Performanța argentinianului la ultimul Campionat Mondial a demonstrat cum coechipierii pot compensa anumite limitări fizice pentru a maximiza punctele forte ale unui star. Poziționările lui Ronaldo și acțiunile sale de a crea spațiu, chiar și prin poziții de ofsaid, au ajutat la dezorganizarea apărărilor adverse și au generat oportunități pentru coechipieri. Roberto Martinez a subliniat importanța lui Ronaldo în crearea spațiilor: „Când avem mingea, avem nevoie de personalitate puternică și o viziune clară de a ajunge în careul advers. Cristiano este cel mai bun la acest capitol. El este o legendă. Acele mișcări și modul în care creează spațiu îl fac piesa finală care completează strategia noastră”. Această tactică este eficientă împotriva echipelor inferioare, dar poate fi dificil de aplicat împotriva adversarilor mai puternici.
Prezența lui Ronaldo, chiar și cu un efort fizic mai redus, a contribuit la menținerea fundașilor adverși departe de linia de apărare, permițând jucători precum Nuno Mendes să pătrundă în spațiile create. Totuși, acest stil de joc, cu jucători mai statici în atac decât în fotbalul la nivel de club, poate face atacurile Portugaliei mai puțin fluide și mai predictibile. Olandezii și tinerii mijlocași Vitinha și Joao Neves, obișnuiți cu rotații complexe la Paris Saint-Germain, se confruntă cu un atac mai puțin dinamic. O simplă înlocuire a lui Ronaldo cu Goncalo Ramos ar fi o soluție prea simplistă; provocarea constă și în profilurile similare ale altor jucători ofensivi, precum Bernardo Silva, Joao Felix și Bruno Fernandes, care preferă jocul la firul ierbii. Introducerea unui jucător cu un stil de dribling mai pronunțat, cum ar fi Rafael Leao, ar putea aduce un echilibru suplimentar.
Pe plan defensiv, Portugalia a primit un singur gol în faza grupelor, însă a fost vulnerabilă în special pe contraatac, așa cum s-a văzut în meciul cu RD Congo. Deși presiunea înaltă este o tactică folosită, poziționarea lui Ronaldo în centru, pentru a acoperi portarul și fundașul central pe partea îndepărtată în caz de pierdere a mingii, suscită dezbateri. Totuși, Portugalia a demonstrat capacitatea de a forma o defensivă de 5-4-1 atunci când se retrage, însă, în meciul cu Colombia, care a reușit 24 de șuturi la poartă, linia defensivă a fost pusă sub presiune. Mijlocașii centrali, Vitinha și Ruben Neves, au fost ținta marcajului om la om, permițând adversarilor să construiască ușor jocul prin zona mediană, unde spațiile au fost mult prea mari.
Împotriva Croației, o echipă cu un joc de posesie solid, defensiva Portugaliei va fi testată. Martinez ar putea lua în considerare exemplul meciului dintre Anglia și Croația, prin care să exploateze contraatacurile ca principală armă, în loc să încerce să depășească blocuri defensive. Portugalia știe ce înseamnă să câștige un trofeu major după un start dificil, precum la Euro 2016, însă performanțele din grupele actuale indică necesitatea unei creșteri semnificative de nivel dacă echipa își dorește să avanseze în competiție.
Sursa: New York Times
