Procuroare exclusă din DNA denunță blocajele în accesul la dosare după decizie recentă a CSM
Într-o marcantă declarație, Laura Deriuș, fostă procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 și fostă angajată a Direcției Naționale Anticorupție (DNA), a acuzat un blocaj instituțional ce afectează grav activitatea procurorilor în anchetele de mare complexitate. Deriuș a vorbit vineri seara la B1TV despre consecințele deciziilor recente ale Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), acuzând o intervenție asupra accesului la dosare, măsură considerată de ea ca fiind o împiedicare directă a exercitării atribuțiilor legale.
Primul subiect care iese în evidență din această declarație este modul în care o hotărâre recentă a CSM a introdus restricții semnificative în procesul de acces la dosare pentru procurori. “La două zile după apariția documentarului Recorder, CSM a dat hotărârea care blochează accesul la dosare al procurorilor, singurii care se ocupă efectiv de anchete și anchează abuzurile”, a spus Deriuș, subliniind implicațiile grave ale acestei decizii.
Această hotărâre vine într-un moment de tensiune maximă în sistemul judiciar românesc, în contextul în care DNA, instituție emblematică în lupta anticorupție, a suferit mai multe transformări și restructurări în ultimele luni. În martie, ministrul Justiției, Stelian Ion, a anunțat serioase modificări ale statutului și procedurilor DNA, accentuând presiunile din partea oficialilor asupra activității procurorilor. Aceste măsuri sunt percepute de mulți specialiști ca fiind o încercare de a controla și submina independența procurorilor anticorupție, mai ales în condițiile în care numeroase anchete vizau politicieni și alte personaje influente din sfera publică.
Ce înseamnă restricțiile pentru procurori?
Decizia CSM, care a fost activ comentată și criticată în mediul juridic, restricționează accesul procurorilor la anumite dosare și documente investigative. În opinia Laurei Deriuș, această măsură limitează semnificativ posibilitatea de a desfășura anchete în mod independent și eficient. “Procedurile actuale, așa cum au fost implementate, împiedică procurorii să urmărească realizarea unui proces penal temeinic, afectând calitatea actului de justiție,” a explicat ea.
Este important de menționat că această hotărâre a CSM a venit la scurt timp după difuzarea documentarului Recorder, care a criticat modelul de funcționare al DNA și influența politică asupra anchetelor anticorupție. În comentariile făcute ulterior, oficialii CSM au justificat decizia sub motivul protejării independenței judecătorilor, însă mulți experți au perceput-o ca pe o încercare de a reduce puterea procurorilor în anchetele de corupție.
Contextul și răspunsul sistemului judiciar
Deciziile recente ale CSM și reacțiile din cadrul instanțelor și parchetelor indică un moment de criză în justiție, în care echilibrul între control și independență este sub semnul întrebării. Procurorii, cei în linia întâi în lupta împotriva corupției, se plâng de o presiune crescută care limitează libertatea de acțiune și de acces la informații esențiale.
De altfel, Laura Deriuș a atras atenția că această restricție de acces la dosare nu reprezintă doar o simplă măsură procedurală, ci un pas serios către limitarea funcției de investigare a procurorilor. Ea consideră că aceste decizii ar putea avea consecințe pe termen lung, afectând capacitatea justiției de a combate eficient infracționalitatea și corupția.
Ultimele zile au adus în discuție și reacția unor reprezentanți ai societății civile și ai comunității internaționale, care avertizează asupra riscurilor impuse de astfel de restricții. Cu toate acestea, deciziile CSM par să indice o dorință de a consolidă controlul asupra parchetelor, chiar dacă acest lucru ar putea veni în dauna independenței și transparenței sistemului judiciar.
În acest context tensionat, redeschiderea anchetelor și clarificarea situației rămân prioritare pentru toate părțile implicate. Procurorii precum Laura Deriuș solicită o revizuire a măsurilor adoptate și o reconsiderare a modului în care se poate menține echilibrul între independență și responsabilitate, într-un sistem judiciar sub presiune constantă. În lipsa unor aceste ajustări, răbdarea și încrederea publicului în justiție continuă să fie testate, iar situația rămâne incertă pentru perspectivele de reformare și stabilitate în domeniu.
