Conform Spotmedia.ro: Acțiuni anticorupție selective arată semne de instrumentalizare politică
Apariția bruscă a unor acțiuni anticorupție, țintind persoane, companii sau organizații neguvernamentale, în absența unui context faptic și informațional preexistent care să indice o încălcare a legii, ridică semne de întrebare cu privire la motivațiile din spatele acestora, sugerând posibile comenzi politice sau influențe din partea unor grupuri de interese puternice.
Suspicini în numirea procurorilor șefi
La începutul lunii aprilie, președintele României a semnat decretele de numire a procurorilor șefi, chiar și în cazul celor care primiseră aviz negativ din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Nicușor Dan, susținător al actualului procuror general Cristina Chiriac, a declarat atunci: „am fost foarte fericit când am văzut că doamna procuror Chiriac, care a condus DNA Iași, candidează pentru funcția de procuror general și am fost foarte fericit când am văzut că domnul Miron candidează pentru funcția de procuror-șef DIICOT și bineînțeles că după ce au trecut de testul de la Ministerul Justiției am fost și mai bucuros și am așteptat să-i numesc…” Aceste numiri au stârnit suspiciuni în rândul unei părți a opiniei publice și a Secției de procurori din CSM.
De la acel moment, s-a constatat o presupusă acțiune a Parchetului General, DNA și DIICOT în slujba intereselor politice ale șefului statului, fenomen ce a generat șocuri în opinia publică și o posibilă compromitere a actului de justiție. Există acuzații conform cărora, în colaborare cu PSD și magistrați aflați sub influența judecătoarei Lia Savonea, sistemul juridic ar fi început o campanie de țintire a liderilor PNL și USR, partide care au refuzat alianțe politice cu PSD după moțiunea de cenzură.
Cristina Trăilă, ultima țintă?
Recent, DNA Iași, instituție condusă anterior de Cristina Chiriac, a declanșat o investigație împotriva Cristinei Trăilă, secretar general-adjunct în Guvernul condus de Ilie Bolojan și fost deputat PNL. Presa apropiată PSD a receptat acest caz ca pe o oportunitate de a critica activitatea lui Ilie Bolojan și a colaboratorilor săi. Trăilă este suspectată de „complicitate la folosirea influenței ori autorității în scopul obținerii, pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite”.
Investigația pare să vizeze faptul că Trăilă ar fi permis accesul omului de afaceri Fănel Bogos la cabinetul lui Ilie Bolojan, pentru a discuta despre problemele sale cu Autoritatea Sanitar-Veterinară. Deși intervenția lui Bogos la premier nu a avut efecte concrete, DNA ar fi văzut în acest episod o oportunitate de a ataca persoane din PNL.
Când lupta cu corupția are un ecou public
În general, investigațiile penale de amploare pornesc după ce informații semnificative despre o anumită persoană publică sau un om de afaceri devin cunoscute publicului, fie în urma unor evenimente șocante, fie prin dezvăluiri de presă. Cazurile precum cel al lui Iulian Dumitrescu, președintele CJ Prahova, investigat de DNA după apariția informațiilor despre bogăția sa și numeroase articole de presă ce semnalau încălcări ale legii, sau scandalul Nordis, declanșat de un documentar Recorder în care sute de persoane acuzau firma respectivă de înșelăciune, sunt exemple unde acțiunile judiciare au un substrat faptic și un ecou public preexistent.
Logica inversă sugerează că atunci când o acțiune anticorupție apare brusc, fără o bază informațională solidă și fără un context public care să indice o infracțiune, este posibil ca aceasta să fie artificială, ordonată politic sau indusă de grupuri de influență. Procurorii din România par să acționeze în două situații concrete: fie la ordinul superiorilor, fie ca urmare a unei presiuni publice semnificative generate de evenimente sau dezvăluiri de presă.
Sistemul pare să tacă în cazurile dubioase
Există o diferență notabilă între situațiile de corupție cu dovezi clare, cum ar fi cele legate de sumele de bani din ceasuri, excursii sau „cutii de pantofi”, și acuzațiile aduse unor persoane precum Viorel Pașca, Ciprian Ciucu, Dominic Fritz sau Cristina Trăilă. În cazul acestora din urmă, nu par să existe precedente de fapte de corupție sau o imagine publică formată în jurul unor presupuse infracțiuni.
Nicușor Dan, într-o declarație recentă, s-a arătat „mulțumit de procurori”, sugerând o aprobare a acțiunilor acestora din perspectiva sa de „șef al sistemului”. Irosirea resurselor publice prin investigarea unor persoane nevinovate, ca răspuns la comenzi politice, poate fi, de asemenea, considerată o formă de corupție.
Sursa: Spotmedia.ro
