Capcana Iranului devine tot mai clară pentru observatorii internaționali, iar analiza celor mai experimentați experți ridică semne de întrebare cu privire la strategia Washingtonului și Tel Avivului în regiune. În timp ce tensiunile escaladează și atacurile indirecte devin tot mai frecvente, riscând să amplifice un conflict deja extrem de complicat, un profesor de la Universitatea din Chicago avertizează că scenariul conflictului se apropie de un punct critic, cu implicații de amploare pentru întreaga regiune.
Analiza unui specialist: Iranul extinde conflictul pentru a influența și destabiliza
Profesorul Robert Pape, director al Proiectului privind securitatea la Universitatea din Chicago, a publicat recent o analiză profundă în revista Foreign Affairs, în care susține că Iranul a recurs la o strategie de escaladare proactivă, numită de el „escaladare orizontală”. Aceasta implică extinderea conflictului pe multiple fronturi, în locul intensificării luptelor în doar un singur teatru de război, și are ca scop exercitarea unei presiuni politice și strategice asupra statelor din regiune și asupra coaliției de la Washington.
„Escaladarea orizontală are loc atunci când un stat extinde aria geografică a unui conflict, în loc să îl intensifice într-un singur teatru,” explică Pape. Strategia pare să fie una deliberată, vizând ca, în loc să lupte direct cu marii adversari, Iranul să manipuleze scurgerile de tensiune pentru a pune sub presiune statele vecine și aliații SUA, în speranța de a forța o schimbare în echilibrul regional de forțe.
Theatru de război extins: atacuri asupra infrastructurii în Golf
De câteva luni, ținta acțiunilor iraniene s-au dovedit a fi infrastructurile esențiale ale regiunii Golfului. Rachetele și dronele lansate de Iran au lovit instalații de gaze, petrol, transport și alimentare cu apă, precum și obiective turistice sau strategice din țările învecinate. În ciuda faptului că aceste atacuri par a fi rezultatul unui risc calculat, ele nu sunt rezultatul disperării, ci o manevră intenționată pentru a prelungi și extinde conflictul regional.
Obiectivul principal al Iranului nu este câștigul militar direct, ci, mai degrabă, crearea unei situații de nesiguranță și destabilizare a întregii regiuni. Prin aceste acțiuni, Teheranul intenționează să exercite presiuni asupra aliaților Statelor Unite din Golful Persic — Arabia Saudită, Emiratele Arabe, Qatar sau Bahrain — și să destabilizeze regimurile care se află în opoziție cu politica sa.
O strategie periculoasă, cu implicații politice
Eforturile Iranului de a extinde conflictul au și o dimensiune politică, având la bază obținerea unor avantaje în negocieri și destabilizarea internă a statelor din regiune. În timp ce unele guverne din Golful Persic se tem de o augmentare a insecurității și a tensiunilor interne, Iranul trimite un clar mesaj: orice apropiere sau alianță cu Washingtonul are un preț.
„Escaladarea orizontală exercită presiune asupra punctelor slabe dintre guverne și societățile lor”, avertizează Pape. În acest context, este tot mai greu de spus dacă și când va reuși comunitatea internațională să îl tempereze pe Iran sau dacă regimul de la Teheran va fi atras mai profund în această capcană, de unde ieșirea pare din ce în ce mai departe.
Perspectiva viitoare: război sau diplomație?
În timp ce termenii conflictului se intensifică, întrebarea principală rămâne dacă politica de extindere în multiple direcții a Iranului va conduce la o escaladare ireversibilă sau dacă va putea fi contracarată prin negocieri și măsuri diplomatice. Între timp, războiul din regiune continuă să fie un spectacol de forță, al cărui deznodământ rămâne nedezlegat.
Ce se întâmplă în următoarele luni va fi decisiv pentru echilibrul regional și pentru poziția internațională a Iranului, dar și pentru modul în care lumea va putea gestiona o situație ce riscă să scape de sub controlul umanului, dacă nu va interveni în timp. Întrebarea nu este dacă războiul va continua, ci cât de mult vor mai putea fi amânate acestuia consecințele fără precedent asupra întregii zone.
Sursa: Descopera
