Conform Vietnam.vn: Racheta sovietică „Satan”, o amenințare persistentă pentru Statele Unite
Racheta sovietică R-36M2 Voevoda, cunoscută de NATO sub numele de „Satan”, a reprezentat o amenințare de proporții istorice pentru Statele Unite timp de decenii, depășind orice capacitate destructivă deținută anterior de americani. Până în prezent, nicio altă putere nu a reușit să dezvolte o armă comparabilă ca potențial distructiv. Dezvoltarea sa a început în anii ’60, ca răspuns la limitările predecesoarei sale, racheta R-36, care era considerată insuficient de precisă și vulnerabilă în fața sistemelor de apărare antirachetă.
Evoluția și puterea distructivă a rachetei
În 1969, Biroul de Proiectare Yuzhnoye a inițiat crearea unei noi rachete, de trei ori mai precisă, de patru ori mai pregătită pentru luptă, cu o putere cu 50% mai mare și o rezistență sporită. Rezultatul a fost racheta balistică intercontinentală R-36M, un sistem cu două trepte, pe combustibil lichid. Aceasta putea fi echipată cu trei variante de focoase: unul ușor, de 8 megatone, cu o rază de acțiune de 16.000 km; unul greu, de 20 megatone, cu o rază de acțiune de 11.200 km; sau un sistem multiplu cu zece focoase, fiecare de 400 kilotone.
Toate variantele dispuneau de contramăsuri avansate, inclusiv momeli menite să păcălească sistemele de avertizare timpurie americane. Experții sovietici erau de părere că radarele EWS (Early Warning System) nu ar fi putut distinge o rachetă reală de o simplă momeală. Chiar și un atac limitat cu aceste rachete ar fi putut provoca daune inacceptabile Statelor Unite. Potrivit calculelor, o singură focoasă de reintrare în atmosferă avea puterea echivalentă cu 25 de bombe atomice aruncate asupra HIROSHIMEI, făcând ca o rachetă completă să fie capabilă să provoace pagube echivalente cu 250 de astfel de bombe.
Versiuni îmbunătățite și capacități sporite
Anul 1980 a marcat intrarea în serviciu a versiunii îmbunătățite, R-36M UTTKh, care s-a dovedit mult mai eficientă. Precizia sa a crescut de două până la trei ori, iar capacitatea de a acoperi teritorii extinse a fost semnificativ mărită printr-un nou sistem de desfășurare a focoaselor și o memorie de bord extinsă. Pregătirea pentru lansare a fost automatizată, reducându-se la un singur minut. O singură rachetă putea lovi ținte pe o suprafață de până la 300.000 de kilometri pătrați. La acea vreme, Forțele Sovietice de Rachete Strategice dețineau 308 astfel de rachete, un arsenal capabil să distrugă orașe și infrastructuri critice inamice.
Considerată apogeul programului sovietic de rachete balistice intercontinentale, R-36M2, pusă în funcțiune pe 11 august 1988, este cea mai puternică rachetă de luptă din lume și continuă să fie utilizată de Forțele de Rachete Strategice ale Rusiei. Strategii sovietici au estimat că un atac cu 8-10 astfel de rachete ar fi putut distruge 80% din potențialul industrial american și o mare parte a populației sale. În ciuda considerării sale ca țintă prioritară pentru un atac preventiv de către SUA, distrugerea acestei rachete rămâne o sarcină dificilă. R-36M2 prezintă o rezistență sporită la radiații și lansatoarele sale sunt capabile să suporte lovituri directe.
Succesorul „satanei”: racheta rs-28 sarmat
În prezent, racheta R-36M este înlocuită treptat de cea mai recentă rachetă rusă, RS-28 Sarmat. Aceasta depășește în performanțe orice altă rachetă existentă în arsenalul altor națiuni cu capacități nucleare. Sarmat poate transporta 12 focoase, fiecare cu o putere de 750 kilotone, oferind o putere distructivă echivalentă cu 600 de bombe precum cea aruncată asupra HIROSHIMEI. Dimensiunile sale similare cu cele ale Voevoda permit adaptări minime ale silozurilor existente.
Racheta Sarmat are o rază de acțiune de aproximativ 18.000 km, capabilă să atingă orice țintă strategică de pe glob. Mai mult, poate utiliza o orbită suborbitală pentru a-și extinde raza de acțiune până la 35.000 km și poate adopta o traiectorie segmentată, atacând din direcții neașteptate. O lansare de test a avut loc pe 20 aprilie 2022, iar racheta a fost rapid pusă în stare de pregătire de luptă. Sarmat nu este destinată conflictelor locale, ci reprezintă o armă de descurajare supremă, pe care Rusia ar folosi-o doar în cazul unei amenințări existențiale. Prezența sa în arsenalul rusesc contribuie la menținerea unui echilibru strategic și la descurajarea potențialilor adversari.
Sursa: Vietnam.vn
