România se confruntă cu o criză profundă în sistemul său de sănătate, nu doar din cauza subfinanțării, ci mai ales a modului în care sunt alocate resursele. În timp ce investițiile în domeniu sunt insuficiente pentru a susține nevoile populației, un alt aspect mai puțin discutat delimitează distanța dintre realitate și așteptări: designul sistemului de sănătate. Este vorba despre modul în care sunt distribuite fondurile, influențând direct eficiența serviciilor medicale și, în ultimă instanță, mortalitatea cauzată de boli tratabile, care în România atinge cele mai îngrijorătoare cote din țările OECD.
Dificultățile sistemului medical românesc nu sunt de ieri, de azi. Ele se acutizează, însă, pe măsură ce transferăm resurse fără a analiza cu atenție modul în care acestea sunt folosite. Potrivit unui studiu recent realizat de economistul șef al Raiffeisen Bank, Ionuț Dumitru, principalele probleme ale sistemului nostru de sănătate nu țin de suma totală alocată, ci de modul în care aceste fonduri sunt direcționate. În esență, nu investițiile în sine lipsesc, ci politica de distribuire a resurselor, ceea ce face ca sistemul să fie atât ineficient, cât și disfuncțional.
Alocare inechitabilă și cheltuieli în creștere
Din analizele specialistului rezultă că, deși România investește mai mult în sănătate comparativ cu alte state din regiune, rezultate precum mortalitatea ridicată din cauza bolilor tratabile denotă o problemă de fond: o alocare prost gândită. În loc să fie prioritizate investițiile în prevenție și în îmbunătățirea serviciilor primare, fondurile sunt adesea consumate de costuri directe, supradimensionate și ineficiente. Această stare de fapt duce la o creștere accelerată a cheltuielilor, fără a se observa îmbunătățiri concrete în calitatea vieții pacientului.
Pe această temă, economistul sugerează că trebuie abordată o reformă structurală, nu doar măsuri punctuale sau creșteri spectaculoase ale bugetului. „Nu cheltuielile sunt problema, ci structura alocărilor”, afirmă Dumitru, avertizând asupra riscului de a perpetua un model consumator, în loc de unul optimizator.
Mortalitate ridicată din cauze tratabile – un semnal de alarmă
Rezultatele nefericite în ceea ce privește mortalitatea din cauze tratabile plasează România în topul statelor OECD. Deși în alte țări s-a investit în prevenție, în educație pentru sănătate și în servicii primare eficiente, aici aceste componente rămân subdezvoltate. Asistența sanitară rămâne, adesea, reactivă, ineficientă și costisitoare, ceea ce contribuie la amplificarea problemelor legate de sănătate ale populației.
Analizând aceste tendințe, specialiștii evidențiază că soluția trebuie să vină dintr-un punct de vedere al reformei fundamentale a sistemului de sănătate. În loc de a aloca mai mulți bani pentru spitale supraîncărcate, este nevoie de o reorganizare a modului în care sunt prioritizate și distribuite resursele. Dezvoltarea serviciilor de prevenție, investiția în infrastructură și în formarea personalului medical, precum și o mai bună coordonare între autoritățile centrale și ceilalți actori implicați sunt pași cruciali pentru reducerea mortalității și pentru creșterea eficienței întregului sistem.
Privind spre viitor, perspectivele și strategiile pentru reformarea sistemului de sănătate trebuie să se bazeze pe o reevaluare profundă a modului în care sunt cheltuiți banii publici. În condițiile în care actualul model nu reușește să îmbunătățească semnificativ starea de sănătate a populației, este evident că reformele structurale trebuie să fie urgente și bine gândite. Primele semne ale unei schimbări ar putea veni odată cu o redistribuire echilibrată a resurselor și cu accent pe prevenție, dar și cu o transparență mai mare în deciziile legate de fondurile publice de sănătate. În acest fel, România ar putea încetini mortalitatea în rândul bolnavilor tratabili și, în final, ar putea construi un sistem de sănătate mai eficient, sigur și sustenabil.
Sursa: Cursdeguvernare.ro
