Aventurile unui câine într-un autobuz: între curiozitate și nesupunere
Când te urci în autobuz, te aștepți de obicei la o rutină: opriri, oameni grăbiți, mirosuri familiare de reclame, parfumuri și, uneori, praf de drum. Dar pentru Starr, un câine de aproape un an, plimbările cu mijlocul de transport în comun nu sunt doar despre destinație, ci și despre descoperiri și încercări de înțelegere a comportamentelor umane.
Starr povestește cu sinceritate despre experiențele sale în autobuzul 343 de pe Șoseaua Fundeni, autobuz pe care îl consideră mereu greu de integrat în rutina sa. “Spre deosebire de alte mijloace, acesta pare că nu respectă nicio regulă, ca un câine fără stăpân”, mărturisește el, explicând că tot timpul simte o tensiune aproape palpabilă atunci când așteaptă să urce. Frecvent, timpul de așteptare poate să ajungă și la 30 de minute, o durată lungă pentru un câine atât de curios și atent la detalii.
Autobuzul 343: un simbol al haosului și al frustrării
Diferențiat de alte autobuze, care par mai ordonate sau cel puțin mai conforme cu programul, 343 pare a fi o mașină a dezordinii. Starr remarcă faptul că omul său devine de fiecare dată ușor furios când trebuie să aștepte în fața acestuia, chiar dacă, aparent, autobuzul nu e plin. Această stare de iritare provine, în opinia sa, din lipsa de respect față de regulile circulației și din momentele de așteptare extrem de lungi.
Când autobuzul pleacă din stație, Starr rămâne cu privirea ațintită pe ușă, iar când un alt pasager urcă și se așază în spatele său, câinele îl percepe ca pe un potențial pericol. Regulamentul de călătorie, de multe ori, pare a fi ignorat de conducătorii de autobuze sau de utilizatori, dacă e să judecăm după experiențele lui Starr. La un moment dat, un bărbat urcă și moare supărat, urmat de un gest neașteptat: omul scuipă de câteva ori, într-un mod brutal și intenționat.
„Nu știam ce înseamnă asta, dar am simțit imediat că nu e de bine. Când te scuipă cineva, nu e ca atunci când plouă sau când cade mâncare pe jos. E ceva intenționat, e ca un mușcat fără dinți”, povestește el, dezgustat de reacția umană. În acea clipă, Starr observă că și omul său devine calm, dar și că ceilalți călători își îndreaptă privirea spre agresor, fără a interveni.
Convins că oamenii pot fi și diferiți
Reacțiile oamenilor din autobuz îl lasă pe Starr uimit. Odată cu trecerea stațiilor, el citește și o inscripție de pe peretele autobuzului, care îi spune că interzicerea accesului cu animale de companie reprezintă o formă de abuz și o gravă încălcare a drepturilor atât ale animalelor, cât și ale oamenilor. În ciuda faptului că șoferul nu pare să fi citit acest regulament, Starr observă că lumea ar putea fi mai tolerantă și mai înțelegătoare.
Chiar dacă pentru un câine o astfel de situație poate pare simplă, experiența lui scoate în evidență tensiunea și lipsa de empatie adesea întâlnite în mijloacele de transport în comun. Starr ajunge la concluzia că unii oameni nu suportă prezența câinilor pentru că nu sunt «oameni», ci alte specii, și crede că acești indivizi ar trebui să înțeleagă că nicio ființă nu are nevoie de scuipători și vorbe urâte fără motiv.
Autobuzul, un loc de contradicții și neînțelegeri
Deși explicațiile despre regulament și drepturile legate de animale sunt clare pentru omul său, acesta a fost nevoit să îi pună o botniță pe gură lui Starr ca să păstreze liniștea și respectul în mijlocul de transport. În ciuda etichetei de «animal nepericulos», câinele simte că în această lume, regulile încă mai pot fi încălcate.
Trei aspecte ies în evidență din această piesă de conviețuire: regulile despre accesul animalelor, reacția oamenilor față de prezența necunoscutului patruped și, cel mai important, fragilitatea relației dintre oameni și animale în spațiul public. La final, Starr își încheie relatarea cu gândul că, poate, diferențierea între cei care acceptă și cei care nu suportă câinii depinde doar de lipsa contactului și de cât de mult se potrivește fiecare cu un mediu de acest fel.
Într-un oraș unde mijloacele de transport devin, de multe ori, scene ale unor conflicte verbale și fizice, povestea lui Starr aduce aminte că, dincolo de regulile oficiale, am fi mai buni dacă am învăța să fim mai înțelegători și mai calmi. Pentru el, următoarea călătorie în autobuz rămâne încă un mister, dar și o oportunitate de a descoperi lumea dincolo de cea cu ochii ei.
