Conform Economistul.ro: România exportă energie ieftină în zilele însorite și o cumpără scump seara, un paradox provocat de lipsa acută a capacităților de stocare. Situația, asemănătoare unei superstiții energetice bazată pe prognoza meteo, contrastează puternic cu soluțiile implementate de țări vecine, precum Bulgaria.
Lecția bulgară în materie de stocare
Bulgaria a devenit un model în regiune prin eliminarea barierelor birocratice pentru sistemele de stocare pe bază de baterii. Această decizie a permis recunoașterea unităților de stocare ca participanți independenți pe piața de energie, fără cerințe suplimentare de licențiere. Guvernul de la Sofia a direcționat 600 de milioane de euro din fonduri PNRR către proiecte comerciale de stocare, inclusiv cele co-locate în parcuri solare. Astfel, energia produsă la prețuri mici ziua este stocată pentru a fi revândută la prețuri de vârf seara.
Sistemul bulgar se bazează, pe lângă bateriile litiu-ion, și pe hidrocentrale cu acumulare prin pompare, o tehnologie pe care România ar fi putut-o dezvolta. Complexul Chaira, cu o capacitate de 864 MW, și alte centrale similare din zona Rila-Rhodopi totalizează sute de megawați de capacitate flexibilă. Principiul este simplu: apa este pompată în lacurile superioare când energia este ieftină, de obicei la prânz, când producția fotovoltaică este ridicată, și eliberată prin turbine seara, la cerere maximă, generând curent rapid și la un cost ridicat.
Proiectul Tarnița-Lăpuștești, un vis administrativ
În contrast, România se confruntă cu situația proiectului Tarnița-Lăpuștești, o hidrocentrală cu acumulare prin pompare aflată în stadiul de proiect de peste patru decenii. Proiectul a fost, de-a lungul timpului, dezbătut, reluat și abandonat ciclic, fără a se ajunge la implementare. Ca urmare, România nu dispune, în prezent, de nicio hidrocentrală cu acumulare prin pompare operațională, deși potențialul geografic și hidrologic este considerabil.
Această lipsă de investiții în infrastructură energetică pe termen lung a condus la o dependență periculoasă de condițiile meteo și de piețele externe. În zilele cu producție solară excedentară, România este obligată să vândă energia la prețuri minime, uneori chiar negative, către Bulgaria. Vecinii noștri utilizează apoi această energie pentru a-și umple propriile capacități de stocare și o revând României seara, la un preț mult mai ridicat.
O strategie energetică realistă
Abordarea eficientă a securității energetice trebuie să pună pe prim plan nevoile cetățeanului. Atunci când costurile cu energia devin prohibitive, discuțiile despre ecologie și reziliență își pierd din relevanță. Strategiile naționale, fie ele de mediu sau de digitalizare, trebuie să fie subordonate unei ierarhii a priorităților, în care securitatea energetică și puterea de cumpărare a populației au întâietate.
Soluțiile pentru ieșirea din acest impas energetic sunt practice și deja testate. În primul rând, reglementarea stocării trebuie simplificată, similar modelului bulgar, prin recunoașterea entităților de stocare ca participanți independenți pe piață și eliminarea birocrației excesive. În al doilea rând, fondurile europene disponibile prin PNRR și alte mecanisme trebuie direcționate explicit către proiecte comerciale de stocare, nu către studii de fezabilitate fără rezultat. În al treilea rând, proiectul Tarnița-Lăpuștești trebuie transformat dintr-o promisiune electorală într-un șantier concret, cu finanțare mixtă și un calendar public, verificabil. Doar astfel România își poate asigura o independență energetică reală, fără a depinde de fluctuațiile pieței externe.
Sursa: Economistul.ro
