Coreea de Sud se află în pragul unei noi etape a automatizării industriale, în care roboții umanoizi înlocuiesc treptat brațele mecanice tradiționale. Anunțul Hyundai Motor Group, de a introduce roboți umanoizi în fabricile din 2028, a reaprins discuția despre impactul social al automatizării, generând atât entuziasm, cât și îngrijorare. Într-o țară recunoscută pentru adopția avansată a tehnologiei, această tranziție ridică întrebări legate de locurile de muncă, în condițiile în care automatizarea devine tot mai sofisticată și mai versatilă.
Hyundai și planurile ambițioase pentru roboți umanoizi
Hyundai anunță planuri de a implementa roboți umanoizi în producție, începând cu fabrica sa din Georgia, SUA, urmând ca apoi să extindă această inițiativă în alte locații globale. Potrivit reprezentanților companiei, primul val de roboți va fi operațional în 2028, încercând să transforme modul în care se face producția auto. Compania vorbește despre o capacitate de producție care să permită fabricarea a zeci de mii de unități anual, în cadrul strategiei să de „AI robotics” și „physical AI”. În timp ce aceste planuri pot părea oportunități de creștere economică, ele suscită, de asemenea, fricțiuni în mediul sindical și politic.
Reacția sindicatelor coreene a fost dură și clară: fără un acord ferm între angajatori și angajați, „niciun robot bazat pe noile tehnologii” nu ar trebui să fie introdus în fabrici. Mesajul este unul direct și plin de avertisment, iar expresia „șoc Hyundai” a fost folosită frecvent în spațiul public pentru a descrie riscul unei îngrijorătoare pierderi masive de locuri de muncă odată cu creșterea automatizării.
Inițiativa legislativă: protecția forței de muncă în epoca AI
În contextul acestor planuri și al temerilor legate de pierderile de joburi, parlamentul sud-coreean a devenit un teren de discuție pentru o inițiativă legislativă menită să reglementeze impactul social al robotizării. Un propunere depusă de un deputat, Choi Eun-seok, vizează amendamente la legea privind inteligența artificială. Conform acesteia, statul ar fi obligat să includă în strategia națională măsuri concrete pentru protejarea securității locurilor de muncă și sprijinirea angajaților afectați de automatizare.
Propunerea merge mai departe decât simpla previziune, propunând programe de reconversie profesională și sprijin financiar pentru cei înlocuiți de mașini. Deși inițiatorii au luat în calcul posibilitatea unor măsuri mai dure, cum ar fi obligativitatea creării de noi locuri de muncă în schimbul celor pierdute, au renunțat pentru moment, considerând că o lege-cadru trebuie să fie mai flexibilă și mai ușor de aplicat.
Coreea de Sud, un pionier al roboților și un caz de luat în seamă
Coreea de Sud se află deja în avangarda automatizării industriale. Cu o densitate de peste o mie de roboți industriali la 10.000 de muncitori, țara a fost mult timp considerată una dintre cele mai robotizate economii din lume. Această tendință a fost alimentată de o cultură de inovație și de nevoia companiilor de a rămâne competitive într-un context global tot mai tehnologizat.
Totuși, introducearea roboților umanoizi face ca problema automatizării să devină mai complexă din punct de vedere social. În domeniul serviciilor, consumatorii s-au obișnuit deja cu automate, sisteme de comandă sau kiosk-uri, iar pierderile de locuri de muncă în aceste sectoare au fost percepute ca o realitate. În fabrici, însă, prezența unor „colegi” umani ai roboților humanoizi schimbă complet discuția despre reconversie și securitatea angajaților.
Dincolo de granițele țării, altor mari producători de tehnologie li se alătură, iar lupta pentru reducerea costurilor și pentru creșterea randamentului duce la accelerarea testării și implementării roboților umanoizi. În acest context, inițiativa legislativă pare a fi un răspuns necesar la semnele tot mai vizibile ale unei revoluții industriale care nu mai poate fi ignorată.
Pe termen mediu și lung, lumea va fi cea care va decide dacă automatizarea va aduce doar beneficii economice sau dacă va fi nevoie să se programeze și o reconfigurare a societății, pentru a asigura protecția socială în fața unei realități în continuă schimbare.
