România ocupă un loc plăcut în clasamentul european al vacanțelor școlare, fiind printre țările cu cel mai mare număr de zile libere pentru elevi în cadrul Uniunii Europene. Conform datelor adunate pentru anul școlar 2025-2026, țara noastră are circa 117 zile de vacanță cumulată pe parcursul întregului an școlar, plasându-se astfel pe locul al cincilea în UE într-un top dominat de țările baltice și Malta, care beneficiază de condiții specifice. Această situație reflectă nu doar politica educațională a României, ci și modul în care sistemul de învățământ este adaptat în funcție de contextul social și cultural.
### Structura vacanțelor: un model complex adaptat diversității naționale
În timp ce alte state europene pot avea vacanțe concentrate în anumite perioade, România preferă o împărțire mai echilibrată, cu o varare de vacanțe scurte pe parcursul anului. În detaliu, anii școlari sunt structurați astfel încât elevii beneficiază de vacanțe de vară, iarnă și primăvară, dar și de vacanțe scurte între semestre. Această repartizare asigură atât odihna necesară pentru elevi, cât și posibilitatea de a reveni pe parcursul anului pentru pregătiri și teste.
Puține țări se pot lăuda cu un astfel de număr de zile libere, ceea ce oferă elevilor români avantajul de a se bucura de vacanțe mai lungi, comparativ cu alte state din UE, unde programul școlar este uneori mai compact. În condițiile în care Europa a încercat la nivelul politicilor educaționale să găsească un echilibru între odihnă și activitate de învățare, România pare să fi preferat varianta unei bune armonizări care să reducă stresul elevilor.
### Care sunt avantajele și dezavantajele celui mai generos program de vacanțe
Pe de o parte, părinții și elevii salută această situație, subliniind că perioadele lungi de odihnă permit recuperarea energiei, consolidarea cunoștințelor și evitarea epuizării. “Elevii au nevoie de timp pentru relaxare, iar vacanțele lungi contribuie la o stare de bine, dar și la un proces de învățare mai eficient”, afirmă specialiști în pedagogie. În plus, posibilitatea de a organiza activități educaționale și tabere în timpul acestor perioade contribuie la dezvoltarea unor abilități complementare celei formale.
De cealaltă parte, există și voci care argumentează că prea mult timp liber poate duce la diminuarea rutinelor de învățare, mai ales în contexte unde angajamentul școlar devine volatil odată cu sfârșitul vacanței. De asemenea, unii părinți se plâng că perioadele extinse fără activități educaționale pot afecta progresul elevilor, mai ales în cazul celor care necesită sprijin suplimentar.
### Polul extrem: țările baltice și Malta, cu condiții speciale
Trebuie menționat că, deși România ocupă locul al cincilea în UE după numărul de zile de vacanță, țările baltice și Malta depășesc această medie. În aceste state, condițiile de învățământ și contextul socio-economic au permis stabilirea unor perioade mai lungi de odihnă pentru elevi, fapt ce a fost justificat și prin dimensiunea relativ mică a acestor populații și a nivelului de organizare a sistemului educațional.
Pe fondul acestor diferențe, autoritățile române își propun să mențină această tradiție, în timp ce încearcă să țină pasul cu tendințele europene. În ultimii ani, discuțiile privind flexibilitatea programelor și posibilitatea adaptării vacanțelor în funcție de situație au devenit tot mai frecvente în mediul politic și educațional.
România, astfel, continuă să fie un exemplu de echilibru între odihnă și învățare, consolidându-și poziția în topul european al vacanțelor școlare. În următorii ani, așteptările sunt ca aceste politici să fie adaptate în funcție de noile provocări ale sistemului educațional, dar și de nevoile reale ale elevilor. Într-un context global în continuă schimbare, ceea ce rămâne sigur este că timpul liber și echilibrul emoțional vor fi mereu piloni esențiali pentru o formare de calitate.
