Romsilva contestă Raportul Corpului de Control al Ministerului Mediului, reluând o dispută de lungă durată legată de accesul auto în Padurea Băneasa, pentru care autoritățile au impus demolarea drumului forestier vizat. În timp ce ministerul a emis un raport dur, ce prevede demolări și readucerea terenului la forma sa inițială, conducerea Regiei Naționale a Pădurilor vine cu o explicație diferită și invocă o documentație din perioada comunistă, menită să justifice existența drumului, considerându-l o moștenire a trecutului.
Conflictele privind legalitatea drumului forestier din Băneasa
Raportul Ministerului Mediului, rezultat în urma unei verificări la Direcția Silvică Ilfov, a scos la iveală anumite nereguli juridice legate de accesul auto în zona de competență a acesteia, în special pe segmentul de drum dintre cartierul Greenfield și pădure. Inspectorii au constatat că, în ciuda existenței unei documentații vechi, drumul nu ar fi fost înregistrat în mod oficial ca o infrastructură legală. În consecință, ministerul solicită demolarea acestuia și readucerea terenului la starea de dinainte de intervenții, precum și recuperarea prejudiciului, pentru a corecta [o] erată birocratică’ ce ar fi permis suprafeței de teren să fie folosită fără un cadru legal adecvat.
De cealaltă parte, reprezentanții Romsilva aduc în discuție documente și arhive din anii ’70, susținând că drumul a fost dat în folosință în 1974, fiind astfel o infrastructură veche, moștenită din perioada comunistă. Invocă Hotărârea nr. 1068 din 1972, emisă de Comitetul de Miniștri, pentru a susține că drumului i s-a atribuit un statut de utilitate publică, nefiind niciodată retrocedat sau privatizat. Conducerea Regiei afirmă cu tărie: „Drumul forestier respectiv se află în proprietatea publică a statului, fiind administrat de Ocolul Silvic București și figurează în amenajamente din 1974 și 1982 ca „alee modernizată pentru vehicule” și „drum forestier și de agrement”, pietruit, cu lungimea de 1.522 metri și latimea de 6 metri”.
Discrepanțele și misterul dispariției din hartă
Unul dintre cele mai controversate aspecte îl reprezintă dispariția completă a drumului din hărțile oficiale din ultimii zeci de ani. Documentele de planificare silvică din 1991 indicau existența drumului, însă o eroare birocratică a făcut ca, în urma unor actualizări ulterioare, drumul să fie trasat parțial, fără a fi înlocuit sau corectat oficial. Abia în 2020, o amenajare silvică mai nouă a recunoscut oficial existența drumului, încadrându-l din nou în registrele legale. Romsilva susține că aceste corecturi au fost efectuate în mod legal, fiind avizate și aprobate în 2023, pentru a legitima statutul drumului.
Însă, într-un context politic și juridic complicat, acest drum devine simbolul unei dispute mai ample. La baza conflictului stă și interesul imobiliar pentru zona Greenfield, unde accesul auto reprezintă o facilitate pentru mii de rezidenți. Proprietarii și dezvoltatorii imobiliari contestă decizia Ministerului de a readuce terenul în stare de pădure, atrăgând susținere din partea legilor și deciziilor judecătorești favorabile.
Dispute legale și impact social
Autoritățile de mediu acuză Direcția Silvică Ilfov că a cheltuit bani publici pentru reparația unui drum care nu ar fi fost conform cu legislația. În schimb, Romsilva susține că toate cheltuielile au vizat întreținerea și reparațiile infrastructurii existente, fără să se adauge elemente noi. Aceasta include și un contract civil pentru taxă de utilizare a drumului, încheiat cu compania Greenfield, pentru o perioadă de trei ani, în încercarea de a recupera fondurile investite.
De partea cealaltă, corpul de control al ministerului argumentează că, din punct de vedere procedural, nu au fost urmate toate pașii legali pentru autorizarea acestei infrastructuri. În plus, a fost semnalată o ruptură procedurală între conducerea centrală a Romsilva și Direcția Silvică Ilfov, ceea ce a complicat și mai mult situația. Inspectorii au identificat lipsa avizelor și autorizațiilor necesare pentru reabilitarea drumului, considerând intervenția ca fiind abuzivă și ilegală.
Viitorul pădurii și interesele locale
Parcursul accidentat al acestui proiect are și o componentă socială încă de la început. Drumul are o semnificație imobiliară majoră, fiind esențial pentru accesul secundar în cartierul Greenfield, într-un context în care instanțele și autoritățile locale au fost manipulate sau influențate de interese imobiliare. Decizia recentă de reîmpădurire, impusă de Minister, riscă să elimine complet posibilitatea accesului auto, transformând astfel disputa juridică într-un conflict de fapt, ireversibil.
Deși disputa juridică încă nu s-a încheiat, ultimele evoluții indică o tendință clară spre întărirea poziției Ministerului Mediului și a autorităților de mediu în apărerea strictă a legii. Totodată, perspectiva unei noi reconsiderări legale și a reglementărilor pentru drumurile forestiere ar putea redefini în viitor această zonă și modul în care vor fi gestionate conflictele de interes între conservare și dezvoltare.
