Cercetătorii au redescoperit o specie de rozătoare despre care se credea că a dispărut acum 11 milioane de ani, o adevărată „fosilă vie” care a reușit să supraviețuiască în secret. Descoperirea, cu rezonanțe de poveste, a avut loc în Laos și a răsturnat așteptările lumii științifice. Rozătoarea, asemănătoare unui șobolan, a fost mult timp considerată dispărută, până când a fost observată de localnici și, ulterior, studiată de cercetători.
O „fosilă vie” în inima Laosului
Primele indicii ale existenței acestei creaturi misterioase au apărut în 1996, când biologul Robert Timmins a observat rozătoare neobișnuite vândute pe piața din Thakhek, Laos. Doi ani mai târziu, cranii și fotografii obținute de la localnici au confirmat existența animalului. Ulterior, fragmente de maxilar au fost recuperate din excrementele unor bufnițe, iar un exemplar a fost văzut de un băiat pe marginea drumului, tot în aceeași zonă.
Specimenele au fost trimise la Natural History Museum din Londra. Inițial, rozătoarea a fost clasificată ca o specie complet nouă, șobolanul de stâncă laotian (Laonastes aenigmamus). Cercetătorii au fost nevoiți să creeze o familie taxonomică separată pentru a o putea încadra. Dar, după analize mai aprofundate, surprizele au continuat.
Legătura cu o familie dispărută
O altă echipă de cercetători a observat asemănări izbitoare între craniul rozătoarei și fosilele de rozătoare datând din Oligocenul timpuriu până în Miocenul târziu, descoperite în diferite zone din Asia. Studiile au arătat că animalul este, de fapt, singurul supraviețuitor al unei familii antice de rozătoare, Diatomyidae, considerate dispărute de 11 milioane de ani.
În 2006, un studiu publicat în revista Science a confirmat această descoperire, descriind șobolanul de stâncă laotian drept „un exemplu deosebit de impresionant al ‘efectului Lazăr’ la mamiferele moderne”. Acest fenomen, cunoscut sub numele de „fosilă vie”, survine atunci când o specie dispare din înregistrările fosile pentru o perioadă lungă, dar reapare ulterior.
Cum arată rozătoarea misterioasă?
Animalul, asemănător unei veverițe și unui șobolan, are un aspect distinctiv. În ciuda aspectului, nu este adaptat pentru cățărare, preferând să se deplaseze pe formațiuni de calcar. Cercetările au demonstrat importanța cunoștințelor locale în descoperirea și înțelegerea lumii naturale. Biologii au reușit să studieze animalul tocmai prin cooperarea cu localnicii care erau familiarizați cu existența sa.
La scurt timp după publicarea studiului din 2006, cercetătorii David Redfield și biologul thailandez Uthai Treesucon au reușit să filmeze un exemplar viu în mediul său natural. Ulterior, au colaborat cu vânători și ghizi locali pentru a fotografia și înregistra animalul, înainte de a-l elibera în habitatul său stâncos.
