Conform Descopera: Sateliții Starlink, deveniți coloana vertebrală a internetului global, au dezvăluit un rol complet neașteptat: cartografierea atmosferei terestre în zone inaccesibile. Cercetătorii de la Universitatea din Kyoto au utilizat modificările orbitale a peste 1.200 de astfel de sateliți pentru a studia termosfera Pământului, o regiune rarefiată și dificil de observat din spațiu.nnPrin analiza interferențelor semnalelor dintre sateliți, la altitudinea de aproximativ 500 de kilometri, oamenii de știință au identificat un strat atmosferic necunoscut, caracterizat printr-o structură densă de particule încărcate electric. Mai mult, această cercetare a condus la generarea primei hărți tomografice de acest fel, oferind o imagine detaliată a tiparelor de densitate atmosferică la o altitudine de circa 482 de kilometri. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Earth, Planets, and Space.nn
O nouă perspectivă asupra atmosferei superioare
nnChiar și la altitudini de sute de kilometri, unde sateliții Starlink orbitează, rămân urme de atmosferă. Coliziunea cu aceste particule rarefiate generează o frecare care, în timp, reduce viteza și altitudinea vehiculelor spațiale. Acest fenomen este amplificat în perioadele de activitate solară intensă, când atmosfera superioară se încălzește și se extinde.nnFurtunile geomagnetice pot crește brusc densitatea atmosferei, modificând orbitele sateliților și complicând astfel manevrele de evitare a coliziunilor. Termosfera se întinde pe o distanță considerabilă, de la 100 la 1.000 de kilometri deasupra Pământului, iar peste 99% din compoziția sa este formată din gaz neutru. Spre deosebire de ionosferă, unde particulele încărcate pot fi studiate prin semnale radio, gazul neutru lasă o amprentă mult mai discretă. Echipa din Kyoto a transformat însă întreaga constelație Starlink într-o rețea extinsă de senzori atmosferici în mișcare.nn
Tehnologie inovatoare pentru siguranța spațială
nnUtilizând date orbitale publice, cercetătorii au calculat pierderile de energie cauzate de frecarea cu atmosfera. Ulterior, au aplicat tehnici de tomografie, similare celor folosite în imagistica medicală, pentru a estima variațiile de densitate atmosferică. Această abordare a permis obținerea de hărți bidimensionale ale densității, oferind o imagine de ansamblu pe coordonate de latitudine și longitudine, spre deosebire de măsurătorile anterioare, limitate la traiectoria unui singur satelit.nnRezultatele obținute s-au dovedit a fi în concordanță cu datele înregistrate de sateliții SWARM ai Agenției Spațiale Europene. Dezvoltările viitoare ale acestei metode ar putea permite monitorizarea aproape în timp real a densității termosferei, îmbunătățind prognozele meteorologice spațiale și eficientizând urmărirea deșeurilor orbitale. Această sinergie între știința spațială și inginerie promite să redefinească managementul deșeurilor spațiale și siguranța zborurilor orbitale, în special în contextul furtunilor solare viitoare.
Sursa: Descopera
