Ilfovul, județul limitrof Bucureștiului, devine tot mai dependent de ambalajele din plastic, în condițiile în care situația crizelor legate de apa potabilă a devenit din ce în ce mai acută în această zonă. Statisticile releva un adevăr dureros: locuitorii județului returnează, în medie, mai multe ambalaje decât cei din capitală, iar această diferență nu este doar o chestiune de stil de viață, ci o reflectare a realității complicate a infrastructurii și corupției locale.
O analiză detaliată a datelor provenite din Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) arată că, anual, un ilfovean returnează cu aproximativ 20 de PET-uri în plus față de un bucureștean. Diferența nu vine dintr-un comportament diferit al consumatorului, ci din cauza condițiilor în care se află rețeaua de apă din Ilfov, mult mai defectuoasă și nesigură comparativ cu cea din București. În zonele unde rețeaua publică nu face față, populația a fost nevoită să se adapteze consumului de apă îmbuteliată, ceea ce explică și volumul mare de deșeuri din plastic returnate.
Faptul că aceste ambalaje sunt în principal PET-uri din plastic nu trebuie interpretat doar ca un indicator de reciclare, ci și ca un semnal clar al nevoii de resurse alternative. În plus, bidoanele de 5 și 10 litri, adesea folosite pentru apă, nu sunt acceptate de aparatele de reciclare, astfel că acestea ajung direct la firmele de salubrizare, crescând statistica volumei totale de deșeuri gestionate în sistem.
În ceea ce privește cifrele, Ilfov a colectat aproape 134 de milioane de ambalaje din plastic, în timp ce Bucureștiul a raportat peste 388 de milioane. Deși volumul total este aproape de trei ori mai mare în Capitală, consistența raportării la populație indică faptul că în oraș, procentul de ambalaje returnate pe cap de locuitor este mai mic. Bucureștiul beneficiază de un sistem centralizat și funcțional de apă potabilă, în ciuda vârstei și a problemelor infrastructurale, în timp ce în Ilfov, o infrastructură abandonată, alimentată adesea de corupție, a transformat consumul de apă îmbuteliată într-un adevărat fenomen social.
Și aici, cazul Otopeni exemplifică cel mai bine criza: primarul localității este judecat pentru deturnarea a șapte milioane de euro din fondurile destinate dezvoltării rețelei de apă și canalizare. Astfel, deficiența sistemului de apă potabilă, alimentată de gestionarea defectuoasă a fondurilor și de deversări ilegale, a dus un număr mare de locuitori să recurgă la apa îmbuteliată, sporiind semnificativ volumul de ambalaje returnate.
Infrastructura deficitară din Ilfov explică și cifrele de peste 19.600 tone de ambalaje colectate în decurs de un an, din care predomină PET-urile, urmate de metal și sticlă. Această situație, constantă pe parcursul anului, reflectă un flux continuu de reciclabile, lunar variind între 3,6 și 6,1 mii de tone, în funcție de sezon.
În București, tendința este similar, dar în proporții diferite. Peste 59.000 de tone de ambalaje au fost colectate în 2025, cu un accent aparte pe sticlă, care reprezintă aproape 44.000 de tone. Sectorul 3 conduce în topul returnărilor, fiind cel mai activ, în timp ce Sectorul 5 înregistrează cele mai mici cifre. Aceste diferențe între sectoare relevă nu doar departajarea geografică, ci și variațiile în stilul de viață și infrastructură.
Toate aceste cifre indică și un succes clar al sistemului de colectare și reciclare, care în doi ani a adus înapoi peste 8,5 miliarde de ambalaje. La nivel național, rata de colectare a ajuns la 83%, iar în ultimele luni, sistematic, peste 350 de milioane de ambalaje sunt reciclate lunar. Încrederea cetățenilor în acest sistem se pare că a crescut, dar provocările rămân, în special în zonele unde corupția a slăbit fundamentele infrastructurale.
Viitorul nu promite să fie mai simplu pentru Ilfov, însă autoritățile și operatorii din domeniul reciclării sunt optimiști. Investițiile în infrastructură, transparența administrativă și educația civică sunt esențiale pentru a diminua dependența de apa îmbuteliată și pentru a crește procentul de ambalaje reciclate. În timp ce statistici arată o maturizare a sistemului, războiul între PET-uri și resurse rămâne unul complicat, dar necesar, în vederea unui mediu mai curat și a unei comunități mai responsabile.
