Conform Mediafax: Vilkolinec, sat medieval UNESCO, sub presiunea turismului de masă
Satul slovac Vilkolinec, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1993, se confruntă cu o dilemă majoră: succesul turistic amețitor amenință însăși esența sa, generând tensiuni între cei 17 locuitori permanenți și cei aproximativ 100.000 de vizitatori anuali. Acest aflux continuu a determinat zeci de localnici să părăsească zona, în căutarea unei liniști tot mai greu de găsit.
Nemulțumirile localnicilor și acuzarea autorităților
Cu cele aproximativ patruzeci de case din bușteni, vopsite în culori vii, și cu o clopotniță ce datează din secolul al XVIII-lea, Vilkolinec oferă un tablou idilic, demn de o carte poștală. Autoritățile au dezvoltat infrastructura turistică, incluzând un centru de informare UNESCO ce prezintă istoria locului și chiar fragmente din filme celebre filmate acolo, precum „Doctor Jivago”. Pe lângă acestea, sunt organizate ateliere de meșteșuguri tradiționale și festivaluri ale recoltei, menite să reconstituie evenimente specifice vieții rurale.
Anton Sabucha, în vârstă de 68 de ani și cel mai în vârstă locuitor al satului, se luptă să-și protejeze intimitatea, plasând semne de „Proprietate privată” și „Intrarea interzisă” în fața gospodăriei sale. El critică vehement autoritățile, susținând că multe dintre activitățile organizate nu reflectă autenticitatea satului, estompând linia dintre o destinație turistică și un parc de distracții. Sugestia sa, care revine periodic în discuțiile publice, este chiar retragerea desemnării UNESCO, în speranța unei reveniri la calmul de odinioară.
Infrastructură deficitară și compensații insuficiente
Problema infrastructurii inadecvate pentru gestionarea numărului mare de vizitatori este un alt punct nevralgic. Drumul de acces, parcarea și toaletele publice sunt considerate insuficiente, unii turiști recurgând la gesturi inadecvate în spațiile private. Un pensionar, Peter Gries, compară situația cu cea a „unei canalizări”, subliniind disconfortul creat.
Miroslav Parobek, șeful departamentului de cultură și turism al municipalității Ruzomberok, respinge criticile, explicând că se caută finanțare, inclusiv din partea Norvegiei, pentru proiecte de restaurare și îmbunătățire a infrastructurii. Printre acestea se numără extinderea toaletelor și crearea unei parcări în afara satului. El subliniază că Vilkolinec este „un sat viu, nu un muzeu în aer liber”.
Locuitorii primesc o compensație anuală de 400 de euro pentru inconveniente, sumă considerată „nesemnificativă” de unii dintre ei, care au ales să locuiască aici tocmai pentru „zona rurală, liniște, munți”. Chiar și unii turiști recunosc dificultatea situației, precum Kristina Ziahlhofstettere din Germania, care afirmă: „Cred că suntem prea mulți”, imaginându-și dificultatea de a trăi într-un spațiu în care străinii te pot vizita constant. Municipalitatea solicită în prezent finanțare din partea Norvegiei pentru a restaura biserica și școala, a construi toalete suplimentare și a amenaja un parc de parcare în afara satului.
Sursa: Mediafax
