Conform Digi24: Tragedia din Spania: Cum patru bombe nucleare au căzut pe pământ și în mare, acum 60 de ani
O zi fatidică din ianuarie 1966 a marcat teritoriul spaniol cu consecințe grave, ce se resimt și astăzi. În dimineața zilei de 17 ianuarie, un bombardier strategic american B-52 s-a ciocnit în aer cu un avion de realimentare KC-135 deasupra Spaniei. Impactul a dus la prăbușirea a patru bombe cu hidrogen, trei pe uscat, în apropierea satului Palomares, și una în Marea Mediterană. Faptul că niciuna nu a declanșat o explozie nucleară a fost o consolare minimă, însă două dintre acestea s-au distrus la impact, împrăștiind material radioactiv pe o suprafață considerabilă. A urmat o operațiune de decontaminare de luni de zile și probleme de sănătate pe termen lung pentru numeroși veterani americani implicați.
Operațiuni de coșmar pentru recuperarea armelor
În anii ’60, în plin Război Rece, Statele Unite mențineau o strategie de descurajare nucleară vigilență maximă, bazată pe o „triadă” de silozuri de rachete, submarine și bombardiere strategice. Operațiunea „Chrome Dome” implică patrularea constantă a bombardierelor cu arme nucleare pe rute ce puteau viza Uniunea Sovietică. Accidentul din Spania a scos la iveală pericolele inerente acestor misiuni. După dezintegrarea în aer a bombardierului, cele patru bombe termonucleare au fost eliberate. Trei au aterizat lângă Palomares, iar una a ajuns în apele mediteraneene.
Imediat după accident, aproximativ 1.600 de militari americani au fost mobilizați în micuțul sat de pescari. Exploziile secundare ale două dintre bombe, cauzate de detonatoarele convenționale, au creat cratere adânci și au dispersat plutoniu radioactiv pe terenurile agricole. „A fost haos”, a descris un martor, John Garman, ofițer de poliție militară, care a inspectat zona la scurt timp după impact. Resturile bombardierului s-au împrăștiat pe suprafețe vaste, ajungând chiar în curtea unei școli. Peste 1.400 de tone de sol și vegetație contaminată au fost transportate în Statele Unite pentru procesare.
Zeci de ani de luptă pentru dreptate
Recuperarea celei de-a patra bombe din Marea Mediterană a devenit una dintre cele mai complexe operațiuni subacvatice din istoria militară. Timp de 80 de zile, 33 de nave, 3.000 de oameni și submersibilul Alvin au căutat arma nucleară. Mărturia unui pescar local, care a văzut bomba căzând în apă, a fost crucială. Descoperirea a avut loc la o adâncitate de 780 de metri, după ce, într-o primă încercare, un cablu s-a rupt, iar bomba a alunecat într-un canion subacvatic. În cele din urmă, pe 7 aprilie 1966, bomba a fost recuperată, intactă și fără scurgeri radioactive.
Din echipajele celor două aeronave implicate, șapte din cei unsprezece membri și-au pierdut viața. Niciun localnic nu a fost rănit. Cu toate acestea, consecințele pe termen lung au fost devastatoare pentru veteranii americani care au participat la curățarea zonei contaminate. Mulți dintre cei 1.600 de soldați s-au confruntat cu diverse tipuri de cancer, atribuite expunerii la radiații. Autoritățile militare au negat inițial riscurile, determinând numeroși veterani să dea în judecată Departamentul pentru Drepturile Veteranilor. În 2022, Congresul SUA a adoptat o lege care a oferit îngrijiri medicale veteranilor afectați și beneficii rudelor celor decedați. Operațiunea „Chrome Dome” a fost suspendată la scurt timp, după o altă catastrofă aviatică similară în Groenlanda, în 1968.
Sursa: Digi24
