Conform Playtech.ro: Filmul „Disclosure Day” ratează șansa unui comentariu pe tema inteligenței artificiale și a știrilor false
Noul film, „Disclosure Day”, care explorează un scenariu apocaliptic pe fondul iminentei unui nou război mondial, dezamăgește prin modul superficial în care abordează teme actuale precum adevărul fragil al informației în era inteligenței artificiale. Povestea se concentrează pe Daniel KELLNER (Josh O’Connor), un expert în securitate cibernetică și whistleblower, care fură documente și tehnologie extraterestră dintr-o corporație. Deși personajul său promite tensiune și paranoia, scenariul lui David Koepp îl transformă într-o figură previzibilă, lipsită de surprize autentice.
Un alt fir narativ implică pe Margaret FAIRCHILD (Emily Blunt), o prezentatoare meteo din Kansas City, care dezvoltă abilități paranormale după un contact misterios cu o pasăre. Capacitatea sa de a vorbi o limbă extraterestră în direct devine virală, iar presa preia spectaculosul eveniment ca pe o dovadă incontestabilă a existenței extratereștrilor. Ignorând posibilitatea manipulării prin inteligență artificială, într-o lume unde deepfake-urile sunt la ordinea zilei, filmul tratează imaginile brute ca pe veriga supremă de adevăr, o premisă considerată naivă și prost construită de critici.
Personaje schematice, privite ca simboluri
Filmul ar fi putut oferi un comentariu pertinent despre peisajul mediatic, panica globală indusă și vulnerabilitatea adevărului în fața tehnologiilor avansate. În schimb, „Disclosure Day” optă pentru o abordare facilă, unde presa și publicul reacționează instantaneu, iar sistemele globake par să funcționeze pe baza unui buton de panică. Deși se dorește a fi grandios și urgent, filmul suferă din pricina lipsei de credibilitate, forțând spectatorul să accepte numeroase scurtături narative și oferind recompense emoționale minime.
Colin FIRTH, în rolul lui Noah SCANLON, directorul Wardex, promite să fie antagonistul rece și calculat, obsedat de control. FIRTH aduce eleganță și prezență rolului, dar personajul este construit ca o simplă funcție scenaristică. El există pentru a acționa ca un motor al intrigii, urmând protagoniștii și ascunzând „marele adevăr”. Finalul filmului îl vede pe Noah renunțând la planurile sale de o viață, o abandonare motivată de eșecul unui detaliu, precum oprirea curentului. Această abatere bruscă este percepută nu ca o evoluție psihologică sau o revelație, ci ca o lipsă de direcție a scenariului.
Eve HEWSON interpretează rolul lui Jane BLANKENSHIP, iubita lui Daniel, a cărei poveste ar fi trebuit să suprapună rațiunea, credința și revelația cosmică. Scena în care strânge o cruce în mână, până la sânge, în confruntare cu Noah, este descrisă ca penibilă și lipsită de profunzime. Această imagine, menită să fie memorabilă, eșuează în a emoționa sau a ridica miza morală, doar accentuând ideea deja repetată obsesiv despre sacrificiul cerut de adevăr și importanța simbolurilor.
Colman DOMINGO, în rolul lui Hugo WAKEFIELD, oferă o performanță frustrantă, pe măsură ce personajul său, deși interpretat cu forță și carismă, este blocat într-o construcție mecanică. Hugo servește drept ghid prin clișeele extraterestre, explicând și conducând acțiunea fără a se detașa de tiparele scenaristice. Chiar și muzica compusă de John WILLIAMS, elegantă și discretă, pare să încerce să compenseze lipsa de profunzime emoțională a filmului.
Sursa: Playtech.ro
