Femeile din București întâmpină dificultăți în accesul la avortul de la cerere în spitalele publice
Este o realitate îngrijorătoare pentru femeile din București: deși legea permite întreruperea voluntară a sarcinii până la 14 săptămâni, multe dintre ele se confruntă cu obstacole majore atunci când doresc să își exercite acest drept în unitățile medicale publice. În timp ce legislația garantează accesul liber la procedură, practicile din spitale variază semnificativ, iar uneori devin o ghicitoare pentru paciente, reflectând o extrem de fragilă aplicare a legislației.
Divergențe și restricții neașteptate în spitale
Existența unui cadru legal clar nu se traduce întotdeauna în acces facil. În unele maternități, pacientele pot beneficia de întreruperi de sarcină fără programare, precum la Maternitatea Giulești sau Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino”. Totuși, chiar și în aceste cazuri, metodele sunt condiționate de anumite reguli nescrise. La Spitalul „Sfântul Ioan”, de exemplu, medicii realizează avorturile fără programare, însă doar “când nu sunt sărbători religioase”, după cum explică jurnaliștii.
În alte unități, situația este diferită, cu pacientele fiind obligate să treacă prin consultări și să obțină o programare prealabilă pentru a putea beneficia de procedură, creând în acest fel obstacole suplimentare în calea exercitării dreptului lor.
Limitări absurde și lipsa de personal pun în pericol accesul la servicii: la Spitalul „Nicolae Malaxa”, numărul pacientelor care pot beneficia de întrerupere de sarcină este limitat la trei pe zi, iar femeile sunt sfătuite să ajungă devreme pentru a se înscrie. În realitate, această restricție excesivă este cauzată de o problemă acută de personal, ceea ce subminează grav dreptul la sănătate reproductivă.
Situația devine și mai complicată la Maternitatea Polizu, unde operatorii afirmă că „Chiuretaje la cerere nu se fac, doamnă. Nu se fac de câțiva ani”. Ulterior, managera unității, Oana Toader, a devenit cea care contrazice această afirmație, recunoscând că procedura este disponibilă, dar cu restricțiile impuse de lipsa personalului.
Mai dramatică este povestea Spitalului Clinic CF 2, unde paciențele sunt trimise către alte unități mai mari, iar decizia de a limita sau chiar de a interzice aceste proceduri pare să fie influențată de convingerile personale ale medicilor, mai ales în contextul unei scăderi a resurselor și a personalului specializat.
Un sistem într-un impas flagrant
Această situație reflectă o soluție halucinantă în fața unui drept fundamental. În timp ce legislația națională permite avortul la cerere, implementarea acesteia în mediul public devine complicată și adesea incoerentă, plasând femeile într-un impas. Lipsa de personal, ambiguitățile și restricțiile nescrise fac ca, în unele cazuri, să fie nevoie de o combinație de noroc, informație și răbdare pentru ca femeile să poată beneficia de această procedură esențială pentru sănătatea și autonomia lor.
Perspectiva actuală sugerează că, în ciuda avansului legislativ, sistemul medical din București nu reușește încă să asigure un acces egal și sigur la întreruperea de sarcină, iar obstacolele persistă. Este nevoie de o reevaluare urgentă și de măsuri concrete pentru a elimina aceste restricții și pentru a garanta dreptul fundamental al femeilor de a decide asupra propriului corp. În contextul în care, zilele acestea, discuțiile despre sănătate reproductive continuă, un lucru este sigur: pentru multe dintre femeile din București, dorința de a alege în mod liber nu este încă un lux, ci o luptă zilnică.
Sursa: Buletin.de
