România, în așteptarea adevăratei revoluții digitale în administrație
Într-un moment în care inteligența artificială devine motorul schimbării pentru serviciile publice din întreaga lume, România rămâne încă în zona de „pregătire”. În timp ce alte state avansează rapid spre utilizarea cotidiană a tehnologiilor AI în administrație, la noi preocuparea principală pare a fi insuficienta infrastructură și lipsa unei strategii coerente funcționale. În timp ce unele guverne potențează investițiile în algoritmi și asistenți digitali, la București, procesul de digitalizare continuă să fie încetinit de probleme tradiționale: competențe insuficiente, baze de date neconcluzive și lipsa unor reguli clare de utilizare.
Adoptarea AI în sectorul public: cine conduce cursa?
Un studiu internațional recent despre adoptarea AI în administrație scoate în evidență diferențele semnificative între regiuni. La nivel global, Singapore, Arabia Saudită și India ocupă primele locuri, fiind state unde tehnologia a fost integrată în rutina instituțiilor, fiind sprijinită de leadership și infrastructură avansată. În schimb, Europa, deși investește masiv în proiecte și cercetare, rămâne mai prudentă, cu variații considerabile între state. Franța, de exemplu, este citată ca un caz de adoptare slabă, în ciuda discursului public pro-AI și a fondurilor alocate, în timp ce Germania și Marea Britanie prezintă progrese, dar cu diferențe între instituții și provocări legate de ghidaj și acces.
Ce relevă această situație? În esență, nu tehnologia în sine face diferența, ci modul în care ea este implementată în practică. În aceste condiții, conceptul de „shadow AI” capătă o relevanță crescută: utilizarea neoficială a instrumentelor AI, fără aprobarea organizației, din cauza lipsei unor soluții interne și a unor reguli clare. Aceasta poate duce la riscuri majore, de la scurgeri de date până la decizii neverificatabile, dacă nu sunt instituite politici și mecanisme de control eficiente.
Nevoia de reguli stricte și formare specializată
Studiile arată clar că nu este suficient să ai doar un chatbot sau un pilot de AI în cadrul unui minister pentru a considera că țara a făcut pași importanți. Există o diferență majoră între utilizarea accidentală și cea responsabilă a acestor tehnologii. Un factor esențial îl reprezintă accesul la instrumente aprobate, cunoașterea limitelor de confidențialitate a datelor și implementarea unor proceduri de audit și control. Concret, pentru a evita ca tehnologia să devină un factor de vulnerabilitate, este nevoie de o cultură organizațională în care AI să fie integrat în fluxul zilnic de muncă, nu doar prezentat în prezentări.
Deocamdată, conceptul de „faimoasă” digitalizare se lovește de obstacole multiple: lipsa formării, infrastructură insuficientă și lipsa unor standarde unificate. În multe cazuri, administrația pregătește niște proiecte ambițioase, dar de fapt nu reușește să le pună în practică pentru că barierele acestea sunt încă bine înfiripate în sistem.
România: de la „digitalizare” la AI, cu pași încă grei
Deși nu figurează în studiu, țara noastră nu face excepție de la problemele generale. Rapoartele europene subliniază majoritatea lacunelor: competențe digitale insuficiente, infrastructură fragilă și o abordare adesea birocratică. Cu doar 27,7% dintre români considerând că dețin competențe digitale de bază, diferența față de media europeană este evidentă și explică dificultățile în adoptarea AI. În plus, strategia națională de AI lansată de autorități a fost doar pasul preliminar, în condițiile în care implementarea practică a acestor planuri se lovește de probleme obișnuite: resurse insuficiente, managementul slab și lipsa formării adecvate.
Cât despre infrastructură, ansamblul proiectelor precum Cloud-ul Guvernamental, despre care se vorbește atât în documente, cât și în dezbateri, încă nu reușește să devină un motor al digitalizării eficiente. În practică, mulți funcționari – care sunt cei mai în măsură să facă diferența – nu benefitază de acces permanent la instrumente aprobate, ceea ce limitează potențialul AI în administrație.
Perspectivele arată un ecart tot mai mare între ceea ce se promite și ceea ce se realizează efectiv. În Europa, alte state deja trec la faza utilizării de zi cu zi a tehnologiilor AI, însă la noi, între promisiuni și aplicare, există încă un decalaj considerabil. Viitorul va fi decis de modul în care România va reuși să transforme aceste planuri ambițioase în realitate, în condițiile în care digitalizarea și AI devin, tot mai mult, determinante pentru eficiența și transparența serviciilor publice.
