Revenire neașteptată a pierderilor din sistemul de termoficare al Bucureștiului: semne de degradare accelerată
După ani buni de tendințe pozitive, sistemul de termoficare al Capitalei pare să sfideze așteptările și să revină în zona pierderilor ridicate, semn că infrastructura subterană cedează din nou sub presiunea timpului și a lipsei de investiții consistente. Datele oficiale furnizate de Compania Municipală Termoenergetica București (CMTEB), la solicitarea Buletin de București, indică o creștere bruscă a debitului de apă de adaos, acea apă suplimentară necesară pentru compensarea pierderilor din rețea.
Pierderi masive de apă și degradarea rețelei
După o perioadă de aparentă stabilizare a infrastructurii, ultimele cifre arată o regresie semnificativă. În 2023, valoarea debitului de adaos a scăzut la aproape 1.802 tone de apă pe oră, reprezentând un minim atins în ultimii ani. În schimb, pentru sezonul trecut, această valoare s-a apropiat de 2.000 de tone, aproape de limitele maxime admise și depășind perioada alarmantă a anilor 2021 și 2022, când pierderile au fost chiar mai mari. Această creștere indică apariția unor noi fisuri sau reapariția unor avarii vechi pe magistrale, sugerând că rețeaua nu a fost încă recuperată în mod eficient și că situația se poate agrava dacă nu vor fi luate măsuri decisiv.
Îmbucurător, nu se mai înregistrează avarii majore pe magistrale principale, dar sistemul de distribuție cedează “la gura sobei”. Ultima avarie majoră, petrecută recent la CET Sud, a lăsat fără căldură și apă caldă aproape 3.500 de blocuri, un semn clar al vulnerabilității rețelei. În ultimele zile, aceasta a fost a doua defecțiune majoră în doar 10 zile, un indiciu clar al presiunii extreme la care este supus sistemul.
Infrastructură în declin și costuri ascunse
De ce rețeaua nu mai face față? Analizele arată că, în ciuda “iluziei” unei funcționări aproape perfecte pe ultima zi a anului, sistemul a funcționat doar datorită pomparii de apă suplimentară și livrării agentului termic la parametri reduși. În realitate, centralele livrau temperaturi inferioare celor solicitate, astfel încât, pentru a menține caldura orașului, operatorii au fost nevoiți să pompeze cantități tot mai mari de apă.
Această situație are un ecou economic și tehnic considerabil. Potrivit datelor, aproximativ 1.998 tone de apă sunt necesare în fiecare oră pentru a compensa pierderile și a asigura funcționarea. În comparație cu 2023, când pierderile au fost mai mici, această cifră a crescut cu aproape 200 de tone, semn al deteriorării structurale. Astfel, rețeaua “consumă” în continuare resurse uriașe și generază costuri mari pentru municipalitate, prin subvențiile plătite pentru apa pierdută.
Contextul istoric: investiții învechite și probleme de capital
Situația actuală trebuie interpretată și în contextul durabil al gestionării sistemului. În mandatul edilului Sorin Oprescu, pierderile au fost în permanență un subiect de preocupare, însă, odată cu venirea Gabrielei Firea, situația s-a agravat considerabil. În perioada 2016-2020, investițiile insuficiente și modernizarea amânată au dus la o explozie a avariilor, culminând cu o creștere de peste 20% a pierderilor între 2019 și 2020. Nicușor Dan, actualul primar, a preluat un sistem critic, cu așteptări de modernizare și eficientizare, dar rezultatele nu au fost pe măsură.
Viitorul termoficarii: între modernizare și degradare continuă
Deși în 2022 și 2023 s-au observat pași spre reducerea pierderilor, recenta creștere a debitului de apă adaugă presiune pentru noi strategii de intervenție. În perspectivă, reabilitarea infrastructurii vechi sau înlocuirea magistralelor devin imperative pentru a evita ca situația să degenereze în blocaje totale, mai ales odată cu intensificarea temperaturilor scăzute. În condițiile în care eforturile de modernizare întâmpină obstacole din motive financiare și juridice, decidenții trebuie să găsească soluții rapide pentru a preveni o criză energetică și socială accentuată, cauzată de sistemul de termoficare tot mai fragil.
Momentan, datele pentru sezonul 2025 nu sunt disponibile, însă, dacă trendul de degradare continuă, Bucureștiul riscă să ajungă din nou în situația critică de acum câțiva ani, cu costuri de refacție și modernizare mult mai mari decât cele estimate. Rămâne de văzut dacă măsurile urgente și investițiile strategice vor cupla reabilitarea infrastructurii cu reducerea pierderilor sau dacă bucureștenii vor avea de suportat în continuare consecințele degradării sistemului vechi, în timp ce temperaturile scad și presiunea pe sistem crește.
