Insula Trindade, paradis al țestoaselor marine, devine prizoniere ale „rocilor de plastic”
Insula Trindade, o relicvă vulcanică izolate în mijlocul Oceanului Atlantic, aproape de coasta Braziliei, s-a transformat într-un nou teatru al poluării marine. Deși această insulă este renumită pentru biodiversitatea sa deosebită și pentru faptul că este unul dintre ultimele refugii ale țestoaselor verzi ce vin an de an să depună ouăle, recent, cercetătorii au descoperit un fenomen alarmant: plajele de cuibărit sunt invadate de fragmente de „roci de plastic”, confundate de păsări și țestoase cu forma și textura naturală a stâncilor.
„Roci de plastic” – un pericol invizibil în ecosistemul marin
În 2019, o echipă de specialiști a identificat, pe insula Trindade, fragmente de sedimente stâncoase albăstrui-verzui, interpretate inițial ca simple pietre. Însă analizele chimice au relevat cu totul altceva: aceste formațiuni erau sedimente impregnate cu plastic topit, rezultatul probabil al activităților vulcanice vechi, dar și a poluării umane moderne. Astfel de fragmente nu sunt doar un semn vizibil al poluării, ci și o capcană periculoasă pentru speciile locale, mai ales pentru țestoasele verzi care și-au făcut cuib în acea zonă.
Cercetările recente au arătat că aceste formațiuni, denumite sugestiv „plasticlaste”, au fost găsite pe șase plaje de pe insulă, în special pe celebra „Plaja Țestoaselor”, unde se depun anual ouăle acestor reptile. Bucăți de „rock” din plastic sunt îngropate în nisip și la adâncimi de până la 10 centimetri, fiind aproape imposibil de distins cu ochiul liber fără o analiză amănunțită. Impactul asupra ecosistemului și a păsărilor marine care folosesc aceste plaje ca loc de cuibărire devine din ce în ce mai clar: plasticul devine parte integrantă a mediului, asemănător cu nisipul sau roca.
Un semnal de alarmă pentru activitățile maritime și impactul pe termen lung
Fernanda Avelar Santos, autoarea principală a studiului, atrage atenția asupra gravității situației: „Faptul că aceste fragmente se aflau la până la 10 centimetri sub suprafață, în cuiburi, indică un potențial punct de acumulare pentru următorul milion de ani.” Acest lucru nu doar că subliniază riscul pe termen lung, ci și evocă un început de istorie geologică scrisă de mâna omului, în care plasticul, de exemplu, devine componentă de neșters a sedimentelor naturale.
Rezultatele analizei chimice au indicat că aceste fragmente provin din frânghii din polietilenă de înaltă densitate și conțin coloranți cuprici, metal care contribuie la nuanța verzuie a „rocilelor” artificiale. Acesta din urmă ridică îngrijorări nu doar pentru poluarea vizuală, ci și pentru impactul toxic asupra organismelor marine, precum țestoasele sau fauna locală. În plus, forma fragmentelor variază în funcție de poziția de pe plajă: fragmentele rotunjite și netede sunt mai aproape de linia apei, fiind modelate de valuri, în timp ce cele mai ascuțite, mai îndepărtate, păstrează forme mai crude, semn că plasticul a început să integreze în mod treptat ecosistemul de pe insulă.
Provocări majore în înțelegerea impactului microplasticului
Experții subliniază faptul că microplasticele, fragmentate la dimensiuni microscopic, sunt o problemă de sănătate globală, cu efecte încă neclare asupra organismelor marine și terestre. Toxinele chimice, perturbările hormonale și riscul de mecanism de ingerare pentru păsări și mamifere sunt doar câteva dintre efectele suspectate, însă cercetările continuă cu pasiune pentru a determina amploarea adevăratului pericol.
Identificarea acestor fragmente de plastic într-un mediu natural atât de fragil precum insula Trindade subliniază că problema poluării marine nu mai poate fi ignorată. Cu fiecare descoperire, devine tot mai evident că răspândirea plasticului în natură nu este doar o chestiune de deșeuri, ci o amenințare pe termen lung pentru ecosistemele fragile și pentru specii aflate în declin, precum țestoasele marine.
Perspectiva cercetătorilor indică faptul că, dacă nu se vor lua măsuri internaționale, aceste „rocă de plastic” riscă să devină o moștenire geologică durabilă – un testament al neglijenței umane față de mediul înconjurător, cu efecte pe termen foarte lung asupra planetei. În timp ce insula Trindade rămâne un simbol pentru biodiversitate și pentru frumusețea naturală, ea devine, în același timp, un semnal clar al urgenței de a reduce impactul activităților umane asupra oceanelor și planetelor noastre.
Sursa: Descopera
