România ascunde în subteran unele dintre cele mai spectaculoase și bine păstrate adăposturi de război și urgență din Europa, unele construite în condiții de secret absolut, în timp ce altele s-au transformat în adevărate labirinturi de beton și oțel, rămase ascunse ochiului curios. Pe lângă adăposturile oficiale, special construite pentru situații de urgență, autoritățile au identificat și alte spații, precum stații de metrou, parcări subterane sau galerii, care ar putea servi drept refugii în cazul unei crize majore. În ciuda acestui efort, capacitatea totală de protecție rămâne, însă, insuficientă pentru întreaga populație a țării, ceea ce face ca aceste adăposturi să fie mai degrabă simbolice decât un sistem complet de protecție națională.
În spatele acestor cifre se ascund însă adevărate comori de inginerie și istorie, precum și povești despre secrete păstrate din perioada războiului rece, când un război nuclear părea o realitate aproape inevitabilă. În special, arhitecturi impresionante și ascunse în cele mai neașteptate locații dau contur uneia dintre cele mai intrigante povești naționale despre protecție și secretizare: buncărele subterane din București și zona înconjurătoare, construite cu intenția clară de a asigura supraviețuirea elitei și a infrastructurii critice în caz de război nuclear.
Unul dintre cele mai remarcabile astfel de adăposturi secretizate se află sub Casa Presei Libere din București, fosta Casa Scânteii, un simbol al comunismului construit în anii ’50, cu participarea a peste 20.000 de muncitori. În spatele acestei fațade monumentale se întinde o rețea de încăperi subterane, menite să asigure continuitatea activității de presă chiar și după o eventuală prăbușire a regimului sau după un atac nuclear. Potrivit unor rapoarte secretizate, sub clădirea de pe șoseaua Pipera există două niveluri de subsol, cu un adâncime de aproximativ 20 de metri, consolidat cu grinzi blindate și plăci de oțel, menite să reziste celor mai grave attackuri. Uși blindate, tuneluri de evacuare și rețele de ventilație ce puteau funcționa chiar și cu biciclete, au fost gândite pentru a asigura supraviețuirea și operaționalizarea permanentă a centrului clandestin de comandă, dacă situația o cerea.
Întreaga rețea subterană a clădirii, ascunsă de ochii publicului, face parte dintr-o artilerie de protecție impropriu vizibilă, dar extrem de robustă, menită să păstreze controlul în cele mai grave momente. În ciuda modernizărilor și a trecerii timpului, aceste spații rămân un memento al trecutului dur, dar și o provocare pentru eventualitatea unor situații de urgență reale.
La aproape două decenii după încheierea construcției, betonul masiv și galeriile secretizate sub actualul Palat al Parlamentului, cea mai mare clădire administrativă din Europa, încă veghează tăcute. Construit între 1984 și 1997, edificiul a fost planificat inițial pentru a fi un bastion în cazul unui conflict nuclear, cu peste 80 de metri adâncime de tuneluri, cu buncăre antiatomice și specifically concepute ca adăposturi de urgență pentru conducerea statului. În interior, acestea includeau rețele de legături telefonice directe și un sistem de securitate alert pentru eventuale atacuri, fiind dotate cu pereți de aproape 1,5 metri și o plasă de protecție foarte sofisticată, menită să reducă efectele radiațiilor.
Un alt adăpost „de altădată” ascuns în istorie, dar încă prezent în peisajul misterelor locale, se află la mai multe sute de kilometri distanță, în zona Castelului Corvinilor din Hunedoara. A fost săpat în anii ’60, într-un peisaj de stânci robuste, ca parte a unui complex de tuneluri de aproape 500 de metri, conceput să găzduiască circa o mie de persoane. Structurat în forma literei H, cu două ieșiri ascunse de pe malurile râului Zlaști, adăpostul păstrează încă uși blindate, sisteme de filtrare a aerului și un generator de curent, gata să asigure supraviețuirea militarilor în caz de nevoie.
Legendele locale vorbesc despre conexiuni între aceste tuneluri și alte complexe militare din regiune, unele spunând că ar lega chiar castelul de Cetatea Devei, la peste 15 kilometri distanță, deși aceste povești nu au fost confirmate oficial. Oricum, aceste mistere adaugă un farmec aparte uneia dintre cele mai enigmatice și ascunse laturi ale patrimoniului național, unde istoria și secretul se împletesc în fiecare colțișor de beton masiv și galerie întunecată. În ultimele decenii, aceste spații au fost supuse unor investigații periodice, dar multe dintre ele continuă să fie ascunse, păstrate pentru eventuale scenarii apocaliptice sau, mai degrabă, ca povești din perioada războiului rece care încă incită imaginația istoricilor și pasionaților de mistere militare.
Sursa: Playtech.ro
