Discuțiile aprinse despre prețul biletelor STB au reaprins tensiuni în peisajul politic și administrativ al Bucureștiului, aducând în prim-plan temeri simulate și realități greu de gestionat. În centrul acestei dezbateri, controversele legate de gratuitățile pentru pensionari și necesitatea unui sistem de colectare de date clarificatoare devin mărul discordiei, lăsând impresia unei crize administrative aproape fără ieșire.
Eficiență versus populism: rușinea costurilor subvențiilor
Puțini analizează în profunzime realitatea financiară a transportului public din Capitală. Totuși, cifrele sunt clare. Bucureștiul, în teorie, își permite să subvenționeze integral transportul de suprafață dacă s-ar dori o reducere a tarifelor, sau chiar gratuitate. Sectorul 3, unul dintre cei mai mari jucători în domeniu, are în buget peste 600 de milioane de euro, în timp ce subvenția anuală pentru STB, chiar cu toate fraudele și nepotismele, se ridică la circa 350 de milioane de euro.
Ce sugerează aceste cifre? La nivel macro, orașul poate gestiona aceste costuri fără dificultate, dar sistemul devine un teren minat de interese, corupție și nepăsare. În loc să fie folosit ca instrument pentru dezvoltare economică, transportul devine o sursă de cheltuieli costisitoare, alimentate de aparatul administrativ supradimensionat și de politizarea procesului decizional.
Experiențele din Balcani: un model dezastruos al gratuității
Din experiența experimentului belgrădean, unde recent s-a implementat gratuitatea totală, rezultatele sunt alarmante. Jurnaliștii sârbi au documentat declinul lent al parcului rulant, odată ce fluxul de bani direct de la cetățeni a fost întrerupt. În practică, gratuitatea a condus la o calitate precarizată a serviciului, cu autobuze vechi, aglomerate și dotări deteriorate.
Mai mult, experimentul a arătat că, în lipsa unei infrastructuri adaptate, eliminarea tarifelor nu a dus la creșterea numărului de pasageri sau la reducerea traficului. “O astfel de măsură nu are efect, dar ar putea fi eficientă dacă ar fi legată de alți factori, cum ar fi taxa pentru intrarea în centrul orașului pentru mașini sau parcări mult mai scumpe”, afirmă specialiștii. La fel ca și în alte orașe din Balcani, rezultatele indică un declin al calității, din cauza lipsei de finanțare și de întreținere.
Managementul deficitar din București și perspectivele de reformă
Dacă în Belgrad situația s-a deteriorat grav, în București, problemele nu sunt mai puțin grave. Chiar dacă există intenții politice de reformare, acestea sunt adesea blocate de propriile interese sau de sindicatele puternice, care, spun criticii, vor să păstreze status-quo-ul pentru beneficii personale. În acest context, ideea de insolvență a companiei de transport public nu mai e un avertisment, ci o posibilitate reală, dacă nu se vor face reforme substantiale.
Primarul Ciprian Ciucu a încercat recent să impună un audit extern pentru STB, dar inițiativa a fost respinsă de consilierii locali, care se pare că preferă să mențină situația „băloasă”. În absența unor măsuri concrete, însă, situația se va agrava: salarii mari pentru o flotă învechită, infrastructură inadecvată și corupție endemică vor continua să consume banii publici fără ca bucureștenii să beneficieze de un serviciu de calitate.
Modelul Londrei: o iluzie pentru București?
O comparație cu Londra scoate în evidență diferențele fundamentale. La Londra, banii plătiți pentru bilete nu ajung doar pentru menținerea fluxului, ci sunt direcționați către dezvoltare și modernizare. Sistemul gestionat de Transport for London este finanțat atât din tarif, cât și din subvenții, dar ceea ce îl face eficient este modul în care resursele sunt folosite pentru investiții în infrastructură, dotări și modernizare.
La Londra, biletele contribuie în mod direct la îmbunătățirea serviciului, nu doar la întreținerea cheltuielilor generale. În contrast, la București, subvențiile devin un substrat pentru menținerea unui aparat birocratic costisitor și tot mai ineficient, iar calitatea serviciului suferă din cauza lipsei de fonduri și a managementului incoerent.
Perspectiva de insolvență și posibilele soluții
În condițiile actuale, Bucureștiul se află pe un drum periculos, cu risc de insolvență a operatorului de transport, ceea ce ar putea reprezenta ultima soluție pentru unii. Insolvența ar putea aduce în față o resetare, dar și un proces dureros de restructurare și reformă, inevitabil implicând și costuri sociale și politice majore.
Timpul va demonstra dacă administrația va reuși să adopte soluții durabile, care să scape transportul public dintr-un cerc vicios de corupție și ineficiență, sau dacă se va înclina din nou în fața populismului și a intereselor particulare. Într-un oraș unde deciziile politice pot decide dacă un sistem de transport devine o povară sau un motor al dezvoltării, istoria recentă a Belgradului ne arată pe unde duce lipsa de viziune și responsabilitate.
În ultimă instanță, bucureștenii așteaptă o schimbare clară: fie de la liderii politici, fie dintr-o reformă structurală care să le ofere un transport public de calitate, sustenabil și modern, care să nu mai poată fi folosit drept momeală electorală sau instrument de control al unor interese obscure.
