Conform Digi24: Donald Trump și-a intensificat eforturile pe scena diplomatică internațională în această săptămână, printr-un discurs important la Adunarea Generală a ONU și un summit la Casa Albă cu președintele chinez Xi Jinping. Cu toate acestea, agitația sa diplomatică nu a reușit să risipească impresia multor analiști că președintele SUA este copleșit de probleme interne și externe. Printre acestea se numără escaladarea conflictului cu Iranul, care a afectat prețurile la benzină în SUA și a dus la o scădere a popularității sale, alături de deteriorarea relațiilor cu aliații și intensificarea provocării din partea Chinei în domeniul inteligenței artificiale.
Limitările puterii americane în fața rezistenței globale
Expunerea limitelor puterii sale l-a determinat pe Trump să se confrunte cu rezistență din partea liderilor mondiali pe teme variind de la criza din Orientul Mijlociu până la războiul din Ucraina. Această situație sugerează o stagnare a agendei sale de politică externă, în contextul alegerilor intermediare din noiembrie, care ar putea limita și mai mult spațiul său politic. Cu toate acestea, discursul său de la ONU a reamintit impactul pe care l-a avut asupra ordinii globale de la revenirea sa la Casa Albă, zguduind sistemul bazat pe reguli pe care Washingtonul a contribuit la crearea sa după Al Doilea Război Mondial. În cadrul organizației dedicate menținerii păcii, Trump a amenințat cu „anihilarea” Iranului dacă nu acceptă un acord, și-a apărat abordarea coercitivă față de Venezuela, declarând „câștigătorului îi revine prada”, și a sugerat posibilitatea mobilizării suplimentare a armatei SUA.
Summitul cu Xi, bogat în fast, dar sărac în substanță
Summitul cu liderul chinez Xi Jinping, deși a fost marcat de fast și ceremonii, a fost considerat sărac în substanță, în ciuda discuțiilor pe teme spinoase precum inteligența artificială, comerțul, Taiwanul și Iranul. Cel mai tangibil rezultat pare a fi o prelungire de două luni a armistițiului comercial dintre cele două mari economii ale lumii. În timp ce Trump a evitat să facă publice divergențele, mass-media de stat chineză a relatat că Xi l-ar fi îndemnat să se opună independenței Taiwanului, o insulă guvernată democratic și revendicată de China, subiect extrem de controversat în relațiile Washington-Beijing. Atitudinea aparent neconflictuală a lui Trump contrastează cu abordarea sa anterioară, bazată pe tarife, o strategie temperată acum de controlul Beijingului asupra mineralelor rare, esențiale pentru industriile tehnologice și auto.
Războiul cu Iranul, o provocare persistentă
Războiul declanșat de Trump, împreună cu Israelul, împotriva Iranului pe 28 februarie, se prelungește de aproape șapte luni, perturbând aprovizionarea globală cu energie și extinzându-se către alte țări din regiune. Atitudinea sfidătoare a Iranului, în ciuda loviturilor economice și militare, reprezintă cea mai dificilă provocare de politică externă din cel de-al doilea mandat al lui Trump. Deși și-a apărat atacul prin discursul de la ONU, bilanțul său în acest mandat este marcat tot mai mult de impasuri. Războiul cu Iranul este nepopular și divizează baza politică a lui Trump, putând avea un cost la alegerile intermediare. Aliații europeni și asiatici au respins cererile de asistență într-un conflict declanșat fără consultarea lor.
Rezistența crescândă împotriva politicilor lui Trump
Liderii mondiali par să se pregătească pentru o eventuală scădere a influenței președintelui SUA după alegerile intermediare. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a avertizat împotriva unei „reveniri la legea junglei”, iar președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva a condamnat amestecul străin în alegerile interne. Un oficial de la Casa Albă, sub anonimat, a susținut că Trump „nu îi pasă de pozele de fațadă, ci de rezultate” și că declarațiile publice ale unora nu corespund cu discuțiile private. Eforturile lui Trump de a presa Ucraina și Rusia pentru un armistițiu energetic limitat nu au avut succes. Deși a lăudat un acord cu Danemarca și Groenlanda privind extinderea prezenței militare americane, nu a obținut concesia inițială de a „deține” teritoriul. Ian Bremmer, președintele Eurasia Group, a notat că, în timp ce acum un an puține țări îndrăzneau să-l contrazică pe Trump, acum Canada, Europa, China, Iranul și Rusia sunt mai dispuse să spună „nu”.
Sursa: Digi24
