vineri, 20 noiembrie 2026
ReactiveNews Jurnalism independent
Acasă › Diverse › Udroiu, la Zid, exclusiv Q Magazine
Diverse

Udroiu, la Zid, exclusiv Q Magazine

Conform Qmagazine.ro: Fost judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție și unul dintre cei mai citați autori de drept penal, Mihail UDROIU, analizează într-un interviu exclusiv pentru Q Magazine, cauzele prăbușirii încrederii publice în justiție și mecanismele prin care sistemul judiciar poate fi împins spre eșec. El atrage atenția asupra dezinformării organizate despre justiție și a campaniilor metodic construite împotriva magistraților.

Sistemul e ca poporul

Potrivit lui UDROIU, statul care s-ar gândi să-și schimbe poporul, din cauză că acesta nu mai are încredere într-unul dintre sistemele sale, ar înceta să mai fie stat de drept. „Sistemul nu este format dintr-o elită străină sau din extratereștri pogorâți din cer, ci este generat din rândurile poporului – deci cum e poporul, așa e și sistemul.”, afirmă UDROIU.

Încrederea în justiție este o consecință a mai multor factori, se clădește atunci când justiția și dreptatea tind să se îngemăneze, dar se prăbușește când soluția unui dosar pare să atârne de cine ești, de cât poți, sau de ce se spune despre tine la televizor. UDROIU subliniază că promisiunea statului de drept este garantarea aplicării legii de fiecare dată la fel, indiferent de statutul social al celui judecat.

Aplicarea legii, nu legea în sine, este problema

Deși este autorul unor coduri de legi importante, UDROIU consideră că aplicarea acestora este mai simptomatică decât textul în sine. „O lege proastă o poți îndrepta, cu destul de multă șansă, într-o singură sesiune de Parlament. O cultură juridică, respectiv modul cum aplici acea lege și cum este percepută acea aplicare de omul de rând — beneficiarul ei direct — o îndrepți într-o generație sau poate chiar în mai multe.”

Printre prevederile discutabile menționează coerența regimului de excludere a probelor obținute nelegal sau neloial, forța obligatorie a hotărârilor judecătorului de drepturi și libertăți și ale celui de cameră preliminară, regimul măsurilor preventive, clarificarea standardelor de probă și adaptarea procedurii la proba digitală. Numitorul comun al tuturor acestor aspecte este previzibilitatea.

Procurorul, judecătorul și avocatul

UDROIU explică diferența dintre magistrați (judecător și procuror) și avocat prin faptul că primii lucrează în numele legii și sunt datori cu obiectivitate și imparțialitate, în timp ce avocatul servește clientul. Procurorul nu este avocatul acuzării, ci are datoria de a căuta și proba care dezvinovățește.

„Niciunul nu poate funcționa singur”, susține UDROIU, subliniind că sistemul democratic atârnă de curajul judecătorului de a-i spune „nu” puterii.

Procesul Dreyfus și dezinformarea

Referitor la perioada protocoalelor dintre ÎCCJ, procurori și servicii de informații, UDROIU descrie acest fenomen ca pe o „patologie precisă” prin subțierea distanței dintre informație, acuzare și judecată. „Informația obținută de entitatea care apără securitatea națională nu constituie o probă, fiindcă nu a trecut printr-un filtru de garanții”, explică el.

El regretă că magistratura nu a reacționat mai repede pentru a-și apăra propria distanță față de acuzare, subliniind că „informația despre un fapt care ajunge la judecător pe lângă dosar nu devine adevăr; devine otravă.”

UDROIU critică și dezinformarea organizată, precum campaniile bazate pe cifre scoase din context despre pensiile și salariile magistraților. Consideră că este „lașitate cu audiență” să lovești un om care nu are voie să riposteze public, transformând dezbaterea despre reformă într-o „execuție deghizată în dezbatere”.

Sursa: Qmagazine.ro