Conform Descopera: Controverse pe piața uleiurilor de gătit
Uleiurile vegetale din semințe, precum cel de floarea-soarelui, au devenit subiectul unor avertismente virale pe rețelele sociale, fiind acuzate că ar favoriza inflamația, obezitatea și bolile cronice. Cu toate acestea, specialiștii conturează o imagine mult mai nuanțată, demontând miturile asociate acestor produse esențiale în bucătărie.
Uleiul de floarea-soarelui și acuzațiile de inflamație
Postările distribuite masiv pe platformele sociale indică uleiurile de floarea-soarelui, rapiță sau sâmburi de struguri ca fiind nocive, invocând în principal conținutul ridicat de acizi grași omega-6.
Datele științifice disponibile nu susțin însă afirmația că un consum normal de uleiuri bogate în omega-6 ar declanșa inflamația. Mai mult, uleiurile cu un conținut ridicat de grăsimi nesaturate, categoria din care fac parte și cele de floarea-soarelui, rapiță sau măsline, sunt considerate superioare din punct de vedere nutrițional celor bogate în grăsimi saturate, precum untul sau uleiul de cocos. Uleiul de floarea-soarelui rămâne o opțiune economică, cu un gust discret și o versatilitate remarcabilă, fiind utilizat în maioneze, produse de patiserie și preparate culinare zilnice.
Stabilitatea la căldură – un criteriu important
Deși un punct de fum ridicat este adesea perceput ca un indicator al calității superioare pentru prăjire, acesta nu este singurul factor determinant. Uleiul standard de floarea-soarelui, bogat în grăsimi polinesaturate, poate fi mai predispus la oxidare la temperaturi înalte și expunere prelungită.
Variantele de ulei de floarea-soarelui îmbogățite cu acid oleic prezintă o stabilitate termică sporită. Pentru gătitul și coacerea de zi cu zi, uleiul de rapiță rafinat este o alegere echilibrată, având un profil nutrițional favorabil, cu puține grăsimi saturate, bogat în grăsimi nesaturate și un gust neutru.
Uleiul de măsline extravirgin, util și la gătit
Contrar convingerii populare că uleiul de măsline extravirgin nu ar trebui supus încălzirii, acesta poate fi folosit în siguranță pentru preparate culinare obișnuite, demonstrând o stabilitate termică rezonabilă.
Prețul și aroma specifică sunt, de fapt, motivele pentru care unii consumatori preferă să îl rezerve pentru salate, paste, pește, legume sau pentru a adăuga o notă finală preparatelor. În ceea ce privește uleiul de cocos, deși adesea asociat cu beneficii pentru sănătate, compoziția sa este majoritar (aproximativ 85%) formată din grăsimi saturate. Acesta poate fi utilizat pentru aportul de aromă în anumite rețete, dar este recomandat să fie considerat mai degrabă un produs de nișă, similar untului, decât un ulei neutru pentru consumul zilnic.
O bucătărie eficientă nu necesită o gamă extinsă de uleiuri. Un ulei neutru pentru prăjit și copt, alături de un ulei de măsline extravirgin pentru arome, pot acoperi majoritatea nevoilor culinare. Opțional, un ulei cu un gust pregnant, precum cel de susan sau de nucă, poate completa necesarul pentru preparate specifice.
Sursa: Descopera
