Permafrostul din Arctic eliberează cantități uriașe de carbon în urma dezghețului
Un nou studiu indică faptul că topirea permafrostului din regiunea North Slope, Alaska, contribuie în mod semnificativ la eliberarea de carbon organic dizolvat în apă, alimentând astfel schimbările climatice globale. Cercetarea, realizată de echipa condusă de omul de știință Michael Rawlins, aduce cele mai clare imagini de până acum despre impactul încălzirii climatice asupra sistemelor de apă din arctică și influența acestora asupra mediului la scară planetară. Datele, colectate pe parcursul a 44 de ani, arată o extindere semnificativă a sezonului de dezgheț, chiar și până în lunile de toamnă, și o creștere abruptă a transportului de carbon către Oceanul Arctic.
Transformările în ciclul apelor arctice, mai mare decât se credea
În ultimii ani, s-a cunoscut că paleoclima arctică și ecosistemele sale pot suferi modificări rapide ca urmare a creșterii temperaturilor globale. Cercetarea scoate în evidență că râurile din Arctica au o influență deosebit de mare asupra planetei. De exemplu, acestea aduc aproape 11% din apa râurilor globale într-un ocean ce conține doar 1% din volumul oceanic total, ceea ce face ca Oceanul Arctic să fie extrem de sensibil la aceste schimbări.
Rawlins afirmă că “această zonă a Arcticii este răspunzătoare pentru un mix de dezechilibre ecologice ce pot accelera efectele încălzirii globale.” Creșterea temperaturii duce la adâncirea stratului activ al solului, facilitând mobilizarea unui volum mai mare de apă subterană și, implicit, de carbon organic înghețat de milenii. În timpul procesului de descompunere, aceste materiale eliberează cantități uriașe de dioxid de carbon, contribuind la bucla de feedback negativ a schimbărilor climatice.
Modelul dezvoltat permite simularea fluxurilor zilnice ale râurilor din regiune, iar rezultatele indică o creștere remarcată a exportului de carbon, în special în zonele mai planate din nord-vestul Alaskăi. Acest aspect are implicații importante, deoarece aportul de carbon organic poate avea efecte asupra calității apei, asupra ecosistemelor acvatice și asupra ciclurilor nutritive în zona Arcticii.
Impactul sezonului de dezgheț tot mai lung și extinderea impactului asupra mediului
Un alt fenomen notabil este prelungirea sezonului de dezgheț, care ajunge acum până în luna octombrie în anumite zone. Acest lucru poate avea repercusiuni în multiple domenii, din influența asupra salinității și ciclurilor nutrienților, până la rețelele trofice din Marea Beaufort. Zonele muntoase înregistrează o mobilizare mai redusă a carbonului, comparativ cu regiunile planificate, unde acumulările de materiale organice sunt mai mari.
“Cât de mult DOC (carbon organic dizolvabil) ajunge până în ocean, este o întrebare crucială pentru înțelegerea ciclului global al carbonului”, menționează Rawlins. Acesta subliniază necesitatea intensificării studiilor pentru a elucidata aceste mecanisme și pentru a evalua impactul pe termen lung asupra mediului.
În context, cercetările arată că dezghețarea permafrostului are potențialul de a amplifica schimbările climatice, întrucât materialul organic eliberat contribuie la efectul de seră. În 2023, aceste procese se desfășoară pe o scară mai largă și mai rapidă decât s-a estimat anterior, semnalând o nevoie urgentă de monitorizare și cercetare aprofundată.
Noul model dezvoltat de Rawlins și echipa sa reprezintă un pas important pentru înțelegerea complexității și interdependenței dintre mediul terestru și cel acvatic în contextul schimbărilor climatice globale. Acesta marchează începutul unei perioade noi în studierea impactului de ansamblu al Arcticii asupra planetei, prin furnizarea unor date concrete despre fluxurile zilnice de apă și carbon din una dintre cele mai sensibile zone ale lumii.
