Un vulcan din Japonia, responsabil pentru una dintre cele mai mari erupții din istoria cunoscută a planetei, se reumple lent cu magmă, oferind oamenilor de știință indicii prețioase despre potențialele erupții viitoare. Studiul oferă o perspectivă crucială asupra ciclurilor vulcanice și a modului în care acești giganți adormiți se pot trezi, amenințând cu dezastre majore. Erupția vulcanică Akahoya, de acum 7.300 de ani, a eliberat o cantitate uriașă de rocă, depășind de 11 ori volumul erupției vulcanului Novarupta din 1912.
Mecanismele erupțiilor gigantice
Vulcanul Kikai Caldera a eliberat aproximativ 160 de kilometri cubi de material vulcanic în timpul erupției Akahoya. Evenimentul a devastat o zonă extinsă, acoperind o suprafață de peste 4.500 de kilometri pătrați. Fluxurile piroclastice au parcurs distanțe de până la 150 de kilometri, iar cenușa vulcanică s-a răspândit pe vaste porțiuni din Japonia și Peninsula Coreeană.
Deși nu a mai avut loc o erupție de o asemenea magnitudine, vulcanul rămâne activ, cu erupții minore înregistrate în ultimele decenii. Cercetările anterioare au indicat formarea unui dom de lavă, ridicând îngrijorări cu privire la posibilitatea unei noi erupții. În aceeași categorie intră Yellowstone din America de Nord și Toba din Indonezia, vulcani care pot erupe după perioade lungi de inactivitate.
Cercetătorii încearcă să înțeleagă mecanismele din spatele acestor cicluri lungi pentru a prezice mai bine erupțiile cataclismice. Studiile au arătat că locația subacvatică a vulcanului Kikai Caldera facilitează cercetarea la scară largă, oferind acces la vestigiile erupțiilor trecute.
O compoziție diferită a magmei
Cu ajutorul unor nave de cercetare echipate cu tunuri cu aer și numeroși seismo-metri plasați pe fundul oceanului, oamenii de știință au reușit să obțină date importante. Impulsurile seismice au dezvăluit o cameră magmatică uriașă, care pare să fi alimentat erupția Akahoya. Analizele chimice arată însă o compoziție diferită a magmei actuale față de materialul erupt în trecut.
„Aceasta înseamnă că magma prezentă acum sub domul de lavă este, cel mai probabil, magmă nou injectată”, au precizat cercetătorii. Descoperirile sugerează un model de reumplere a camerelor magmatice sub calderele gigantice, similar cu ceea ce se observă la Yellowstone sau Toba. Scopul cercetătorilor este de a dezvolta metode eficiente de monitorizare a indicatorilor esențiali pentru erupțiile viitoare.
Studiul a fost publicat în revista Communications Earth & Environment.
