România, țară cunoscută internațional pentru potențialul său viticol, se confruntă în prezent cu provocări majore în păstrarea și consolidarea imaginii sale ca producător de vin de calitate. Deși sectorul vitivinicol românesc are o tradiție de secole și a câștigat recunoaștere în piețele globale, lipsa unei politici coerente și strategice pune în pericol viitorul acestei industrii și, implicit, dezvoltarea economică a regiunilor viticole.
Un sector de prestigiu gestionat fără viziune de dezvoltare
România dispune de podgorii și crame care pot concura la nivel european și mondial, însă modul în care administrația gestionează această resursă nu ține pasul cu potențialul. În comparație cu Franța, Italia sau Spania, unde vinul reprezintă un simbol cultural și un instrument puternic de promovare economică, la noi managementul sectorului viticol rămâne fragmentat, dominat de decizii administrative și fiscale temporare, fără o viziune unitară de dezvoltare durabilă.
Autoritățile au tendința de a se concentra asupra zonei fiscale, penalizând excesiv operatorii care nu se conformează, în timp ce pierderile generate de economia paralelă și evaziune fiscală rămân în mare parte nesoluționate. În aceste condiții, în timp ce producătorii legitimi și investitorii din domeniu se confruntă cu obstacole birocratice, o mare parte din vinul produs în România circulă în afara sistemului fiscal, ceea ce subminează atât bugetul de stat, cât și imaginea țării în fața partenerilor internaționali.
Pesta de ilegaliță și riscul economic
Potrivit estimărilor recente, aproape 200 de milioane de litri de vin anual sunt vânduți fără să fie înregistrați fiscal, ceea ce reprezintă o piață neformală de aproximativ 3 miliarde de lei. Valoarea TVA-ului care se pierde se ridică la peste 570 de milioane de lei, ceea ce subliniază gravitatea fenomenului și impactul său asupra economiei naționale. Principala cauză a acestei situații o reprezintă lipsa trasabilității în circulația strugurilor și în producție, dar și fragmentarea artificială a pieței sub pragurile administrative, alimentată de legislație incoerentă care lasă economia subterană să prospere.
Pentru operatorii respectabili, măsurile fiscale devin tot mai greoaie. Deși acciza asupra vinului este scăzută, obligațiile administrative excesive, precum garanțiile și procedurile complicate, limitază semnificativ capacitatea de investiție și de dezvoltare a cramelor și podgoriilor. În plus, diferențele dintre sectorul fiscalizat și cel paralel creează un dezechilibru profund în modul în care funcționează economia viticolă națională.
Oportunități pierdute și perspective de evoluție
Discuțiile despre situația vinului românesc, organizate recent în cadrul Conferințelor ADAR, au evidențiat clar problemele cu care se confruntă sectorul: lipsa trasabilității și managementul defectuos al fiscalității, care nu mai corespunde realității economice actuale. Deși reprezentanții asociației și ai producătorilor au făcut demersuri constante pentru a iniția dialogul cu autoritățile fiscale, aceste eforturi s-au lovit de amânărilile și reticența de a adopta măsuri concrete.
Lipsa unei abordări strategice poate avea consecințe grave pentru România. Vinul nu mai este doar un produs agricol, ci devine o șansă de promovare turistică și de creștere a exporturilor, o componentă esențială a brandului național. Investițiile în această industrie pot sprijini dezvoltarea infrastructurii, crearea de locuri de muncă și implementarea unor practici sustenabile, dacă decidenții vor înțelege că beneficile unei politici coerente depășesc cu mult avantajele unei abordări narrowly administrative.
Valorificarea potențialului viticol românesc nu depinde doar de promovare și recunoaștere internațională, ci și de capacitatea de a încuraja transparența, de a simplifica reglementările și de a combate evaziunea într-un mod adaptat la realitățile din teren. Sectorul vitivinicol are toate premisele pentru a-și confirma statutul de motor economic și cultural, dar pentru asta este nevoie de o schimbare de paradigmă în abordarea politicii publice.
Dacă aceste probleme vor fi ignorate, România riscă să piardă nu doar o oportunitate economică, ci și o parte din identitatea sa culturală, pentru că vinul a fost întotdeauna un simbol al tradiției, al ospitalității și al patrimoniului național. În condițiile în care sectorul viticultorilor și al cramelor de tradiție solicită, de ani buni, o ycare de reformă structurală și administrativă, timpul acționează împotriva lor, fiind esențial ca soluțiile să fie aplicate cu celeritate. Doar astfel, vinul românesc poate să-și păstreze poziția și să devină un ambasador valoros al României în lume.
Sursa: Descopera
