Conform Pressone.ro: Dan Rusu, Criminolog: „Când narațiunea victimelor lipsește, ne confruntăm cu violență simbolică”
Serialul „Cămătarii” a stârnit dezbateri aprinse în spațiul public, divizând audiența între cei care apreciază stilul „șmecheresc” al personajelor și cei care consideră că producția glorifică violența. Producătorii susțin că serialul oferă un context cultural și explicații despre o lume inaccesibilă. Interogațiile referitoare la cine controlează narațiunea și impactul asupra societății sunt centrale, mai ales în contextul portretizării infractorilor.
Despre aceste aspecte a discutat PressOne cu Dan Rusu, criminolog, conferențiar universitar în Marea Britanie, cu un doctorat axat pe reconstrucția identității și reintegrarea socială a deținuților. Activ pe rețelele sociale, unde explică mecanismele criminalității, Rusu este autorul unei cărți publicată la Routledge și pregătește o ediție în limba română.
Critica serialului „cămătarii” din perspectiva criminologiei
Serialul „Cămătarii” se încadrează într-un subgen numit de criminologi „hard man story”, unde protagoniștii participă activ la construcția propriei narațiuni. Această abordare permite personajelor să se prezinte într-o lumină favorabilă, adesea prin distanțarea de acțiunile comise sau prin apelul la „loialități superioare”. Primele episoade analizează și ele acest aspect, prezentând interlopi ca antreprenori infracționali ai perioadei de tranziție, iar violența este prezentată ca un mijloc instrumental pentru atingerea scopurilor financiare, afirmând o masculinitate dominantă.
Dan Rusu subliniază că argumentul discernământului privitorului funcționează doar dacă sunt prezentate ambele perspective. Lipsa narațiunii victimelor duce la o „sărăcire narativă” și la o unilateralitate a informației, numită de Rusu „violență simbolică”. Criminologul menționează că serialul promite o analiză culturală, dar primele episoade par a avea un ton celebrator, povestind nostalgic și „vitejește” fapte violente, fără a aduce în prim-plan povestea victimelor sau a contextelor sociale profunde din care provin personajele.
Impactul serialului și narațiunea victimelor
Genul „true crime”, în general, este definit prin investigarea unor crime macabre, însă „Cămătarii” aparține subgenului „hard man story”, unde protagoniștii își construiesc activ imaginea. De exemplu, Sile Cămătaru, citat în serial, afirmă că a făcut „infracțiuni, toate de bun simț”, creând astfel o narațiune în care victimele sale sunt prezentate ca vinovate. Aceasta este interpretată de Rusu ca o posibilă ipoteză de tipul „nu există victime nevinovate”.
Rusu argumentează că potențialul de analiză al serialului, deși pronunțat, nu este livrat în primele episoade. Teme precum clasa socială, hedonismul emoțional, promisiunile tranziției sau visul american ar putea fi explorate, dar serialul se concentrează pe o imagine prezentată de protagoniști. Criminologul face o paralelă cu frații Kray din Londra, care s-au asociat cu celebrități, transformându-se în legende culturale, o dinamică pe care o observă și în serialul românesc, unde interlopi apar alături de figuri publice. Impactul serialului asupra tinerilor, care s-ar putea identifica cu masculinitatea dominantă prezentată, este o altă speculație importantă.
Serialul are potențialul de a influența percepția publică, mai ales în cazul celor vulnerabili. Lipsa narațiunii victimelor este considerată o problemă etică majoră. Argumentul că privitorul are discernământ este valid doar dacă sunt prezentate complet ambele versiuni. Când informația este unilaterală, libera formare a opiniilor este compromisă. Interviul ridică întrebări despre responsabilitatea etică în producția de conținut, mai ales când potențialele victime pot fi retrumatizate.
Dan Rusu consideră că serialul a mobilizat dinamici interesante, cu protagoniștii și chiar procurorul apărând în diverse podcasturi. Totuși, el subliniază că, din perspectiva sa ca specialist, nu este etic să se emită judecăți asupra profilului psihologic al unor persoane nevăzute, nedesfășurate în interviuri directe. Aceasta ar intra într-o zonă etic gri. Dinamica hipermasculină este evidentă, atât în cazul infractorilor, cât și în cel al procurorului. De asemenea, reprezentarea femeilor în serial pare să sublinieze idealul masculinității hegemonice, validând un model patriarhal, în care femeia așteaptă acasă. Lipsește o perspectivă profundă asupra suferinței, transformărilor individuale sau impactului asupra familiilor, în special a copiilor.
Serialul ar fi putut beneficia de o analiză acontextului social și antropologic mai profund, oferind o privire spre lumea din care au provenit personajele, nu doar spre succesul financiar sau faptele lor. Comparativ cu opere precum „McMafia” de Misha Glenny, „Cămătarii” pare să nu ofere profunzimea analitică promisă, concentrându-se mai degrabă pe glorificarea unui trecut nostalgic, redat prin prisma protagonistilor. Momentan, nu se observă o „arcă redemptivă” sau un regret demonstrat public din partea protagoniștilor, elemente prezente în poveștile persoanelor care se reformează.
Sursa: Pressone.ro
