O controversă de proporții zguduie scena culturală românească, pe fondul dispariției a 226 de tablouri din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României (MNAR), aflate în custodia Ministerului Afacerilor Externe (MAE). Evaluarea provizorie a operelor, ce se ridică la 500.000 de lei, ar putea crește considerabil, odată cu finalizarea expertizelor solicitate de instanță. Scandalul, cu rădăcini adânci în perioada post-decembristă, a scos la iveală modul defectuos în care MAE a gestionat bunuri de patrimoniu.
Tablourile pierdute și moștenirea anilor ’90
Litigiul civil, intentat de MNAR împotriva MAE, se află pe rolul Tribunalului București din decembrie 2020. Acesta a evidențiat practica, larg răspândită, de a împrumuta opere de artă reprezentanțelor diplomatice românești din străinătate. Multe dintre aceste opere nu au fost returnate sau nu există dovezi clare de predare-primire. Unele au fost abandonate în clădirile ambasadelor închise. Zeci de opere recuperate ridică semne de întrebare cu privire la modul în care au fost păstrate, existând suspiciuni de degradare.
MAE a recunoscut că a deținut 753 de lucrări. Dintre acestea, doar 527 au fost restituite până în prezent. Muzeul cere în instanță nu doar restituirea completă a patrimoniului, ci și despăgubiri. Acestea au fost estimate provizoriu la 500.000 de lei, o sumă care ar putea suferi modificări importante.
Bătălia pe expertize și evaluarea daunelor
După cinci ani de proces, o bătălie se duce între părți pe tema expertizelor. Reprezentanții muzeului solicită ca evaluarea pagubelor să fie efectuată de specialiști acreditați conform legislației privind patrimoniul cultural. Solicită implicarea unor laboratoare autorizate, capabile să stabilească valoarea lucrărilor dispărute și amploarea degradărilor pentru cele recuperate.
MAE contestă concludența expertizelor solicitate de cealaltă parte, sugerând că acestea ar putea fi influențate de “reclamantă”. Instanța a dispus identificarea unui expert autorizat pentru a analiza o parte din lucrările recuperate. Acesta va stabili dacă acestea au fost afectate de factori precum umiditatea, lumina sau manipularea necorespunzătoare, precum și costurile necesare restaurării. Următorul termen al procesului a fost stabilit pentru 20 aprilie 2026.
Implicarea statului și lipsa vinovaților individuali
Procesul se desfășoară strict pe latură civilă, fără a stabili vinovați penali. Obiectivul este unul administrativ și financiar: stabilirea responsabilității patrimoniale a MAE. Orice suspiciune de natură penală legată de dispariția bunurilor ar trebui să facă obiectul unei anchete separate.
Un articol anterior a semnalat că opere semnate de maeștri precum Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza sau Sabin Bălașa au fost găsite în inventarele MAE, cu valori simbolice, subminând răspunderea financiară în caz de pierdere sau distrugere. Lipsa controalelor periodice și a unei evidențe centralizate a permis ca sute de lucrări să fie rătăcite între diverse misiuni diplomatice.
Ministra de Externe, Oana Țoiu, a reacționat ca urmare a investigațiilor publicate, afirmând că se vor lua măsuri pentru a preveni repetarea unor astfel de situații. Curtea de Conturi a semnalat, de asemenea, că MAE suportă de zeci de ani costurile de întreținere pentru clădiri ale statului ocupate abuziv de chiriași, prejudiciul ridicându-se la peste 5 milioane de lei.
Sursa: Libertatea
