România, la răscruce: provocări în înzestrare, industrie națională și securitate regională
România se află într-un moment critic în ceea ce privește capacitatea sa de apărare, după decenii de subinvestiții și probleme de strategie națională. Invitat la un podcast dedicat securității, generalul Dan Grecu a atras atenția asupra nevoii urgente de a moderniza și de a consolida industria de apărare locală, de a evita dependența de furnizori externi și de a întări flancurile strategice din zona Mării Negre.
Înzestrarea armatei și controversele achizițiilor
Grecu crede că, în urma 1989, armata României a suferit o perfuzie de resurse, amintind că, deși tehnologia anterior comunistă nu era de ultimă generație, parcul de echipamente și arma a fost apropiat de nivelul necesar pentru apărare. În opinia sa, toată tehnica achiziționată recent, chiar dacă uneori criticată pentru vechime, reprezintă opțiuni bune. „Din acest punct de vedere, nu sunt de acord cu dezinformările despre armament vechi. Poți să folosești echipamente de acum 20-30 de ani; acestea evoluează în timp, chiar dacă durata de viață tehnică a lor este de această lungime,” a spus Grecu.
El a adus în discuție programul european SAFE, subliniind că nu e vorba despre achiziții de echipamente depășite, ci despre selecția celor mai bune opțiuni, deși critici susțin că acestea sunt greu de adaptat noilor contexte militare. „Tot ce este acolo reprezintă opțiuni bune,” a adăugat el, explicând că durata de viață a tehnicii militare este de regulă de aproximativ 20-30 de ani și că, odată la timpul potrivit, aceste echipamente pot fi actualizate și modernizate.
Industria de apărare: o chestiune de securitate națională
Unul dintre punctele centrale ale analizei lui Grecu vizează necesitatea ca România să-și dezvolte propria industrie de apărare, pentru a nu fi vulnerabilă la constrângerile și riscurile dependenței de piețele externe. „Este clar că este o problemă de securitate națională. Dacă depinzi de altul ca furnizor, există riscul ca și acesta să aibă constrângeri sau probleme, iar în cazul unui conflict, fabrica respectivă poate fi expusă în fața unor riscuri majore,” a explicat oficialul.
De asemenea, el critică eșecul diplomației politice și economice de a impune condiții ferme în contractele de achiziții, condiții sub care produsele militare ar putea fi fabricate în România. „Cu cei cu care facem contracte, trebuie să stabilim condițiile în care produsele, indiferent că sunt titani sau avioane, să fie realizate în România, pentru ca la nevoie fabrica să nu plece și să rămână în țară,” a declarat Grecu.
Un exemplu concret de parteneriat menită să revigoreze industria națională îl reprezintă proiectul VLAH, primul vehicul blindat 4×4 proiectat în România după Revoluție, realizat în colaborare public-privat între compania privată BlueSpace Technology și Uzina Automecanică Moreni, o filială a Romarm. Astfel, parteneriatele de acest tip pot deveni modele viabile pentru susținerea industriei locale de apărare.
Modernizare și provocări tehnologice pe câmpul de luptă
Ceea ce se întâmplă pe fronturile din Ucraina și în alte zone de conflict demonstrează o schimbare radicală în modul în care se poartă războiul. Grecu remarcă o „dronizare” tot mai accentuată a câmpului de luptă, unde dronele ieftine, precum dronele FPV, reușesc să neutralizeze blindate de milioane de dolari. România, recunoaște oficialul, are încă de recuperat în domeniul tehnologiei de drone și a sistemelor neconvenționale.
„Dacă vorbim de utilizarea în Ucraina a peste un milion de drone într-un an, cifra pare mică, dar este clar că dronele devin un element esențial în război,” explică Grecu. El consideră că Romania trebuie să colaboreze cu Ucraina pentru a dobândi experiență în acest domeniu, pentru a nu rămâne în urmă în acest nou tip de luptă.
Amenințări asimetrice și vulnerabilități strategice
Întrebat dacă România investește suficient în contracararea provocărilor asimetrice precum războiul hibrid, generalul Grecu răspunde clar: „Nu investiți suficient nici măcar în războiul clasic.” El atrage atenția că, în interiorul NATO și al Uniunii Europene, nu există un cadru organizat sau suficient de eficient pentru combaterea atacurilor cibernetice, propagandei și blocajelor economice, practici utilizate tot mai frecvent de Rusia în zona Mării Negre.
Diferența de atenție acordată flancului nord-estic față de cel sud-estic ridică alte probleme strategice: în timp ce Marea Baltică devine aproape un spațiu exclusiv NATO, regiunea Mării Negre rămâne vulnerabilă datorită întârziere în investițiile navale și restricțiilor legale, precum Convenția de la Montreux. Grecu subliniază importanța consolidării apărării de coastă, în special prin întreaga gamă de arme și tehnologii moderne, pentru a putea interzice accesul inamicilor.
Vulnerabilitatea strategică cea mai acută pentru România apare în zona economică, unde lipsa unei flote capabile să apere interesele energetice, precum exploatările de gaze și petrol din Marea Neagră, devine o problemă. La acestea se adaugă riscul ca, dacă nu se dezvoltă rapid Portul Constanța, alte porturi din regiune vor prelua fluxul comercial, diminuând poziția economică a țării.
Viitorul securității și influențele conflictelor externe
Contextul geopolitic tensionat și conflictele din Orientul Mijlociu, mai ales în urma atacurilor asupra Iranului, adaugă un plus de complexitate aprovizionării militare a României. Sistemul Patriot, componenta centrală a apărării aeriene, va suferi întârziere în livrare, din cauza limitărilor de producție ale SUA, care vor încerca să-și crească capacitatea de aprovizionare pentru a acoperi cererile internaționale în condițiile războiului.
În același timp, generalul Grecu vede un viitor optimist pentru NATO, considerând că alianța își păstrează rolul de principal garant al securității europene, chiar și în fața tensiunilor și provocărilor actuale. El subliniază că, din lecțiile recente ale războiului din Ucraina, trebuie luată în considerare pregătirea întregii societăți și a economiei pentru eventuale situații de conflict, inclusiv amenințările hibride precum războiul informațional și atacurile cibernetice.
Capacitatea Rusiei de a relua un război convențional large în Europa pare limitată, după rezultate modeste din Ucraina, dar pregătirea și adaptarea la noile forme de război rămân imperative pentru orice țară din regiune. Întărirea apărării de coastă, susținerea industriei naționale și investițiile în tehnologie sunt, în opinia lui Grecu, pilonii principali ai unei strategii naționale de securitate compatibile cu provocările momentului.
Sursa: Mediafax
