Conform Adevărul: Proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești, considerat cel mai avansat de acest tip din Europa, se confruntă cu o reanaliză majoră. La peste patru luni de la adoptarea deciziei finale de investiție, o parte din condițiile impuse pentru continuarea proiectului nu au fost îndeplinite, iar negocierile cu Guvernul și partenerii americani avansează mult mai lent decât s-a estimat inițial.
Premierul interimar ILIE BOLOJAN a cerut reevaluarea investiției și a informat Ambasada Statelor Unite cu privire la dificultățile concrete întâmpinate. „Riscăm să pierdem bani publici și să rămânem doar cu documentații”, a declarat BOLOJAN, subliniind că proiectul a presupus deja cheltuieli de peste 240 de milioane de dolari, fără a genera rezultate tangibile care să asigure finalizarea sa.
Sprijin guvernamental și comercial în așteptare
Potrivit informațiilor obținute, proiectul suferă din cauza lipsei unui sprijin ferm, atât pe plan comercial, cât și guvernamental. Deși acționarii au aprobat decizia finală de investiție în luna februarie, aceasta era condiționată de atingerea unor etape specifice, care urmau să fie raportate Ministerului Energiei. Progresele înregistrate până în prezent sunt însă limitate.
Unele dintre aceste condiții trebuiau îndeplinite până în iulie, iar altele până în septembrie. Ministerul Energiei a solicitat încă din martie informări detaliate privind stadiul acestor cerințe. Cu toate acestea, negocierile cu Guvernul și cu partenerii comerciali au înregistrat progrese minime. Acționarii vor decide în cele din urmă dacă proiectul va continua în forma actuală.
Un alt aspect important pe agenda acționarilor este reevaluarea strategiei de implementare. Această analiză va compara stadiul actual al centralei de la Doicești cu evoluțiile de pe piața internațională a reactoarelor modulare mici și cu alte tehnologii disponibile. Scopul este de a determina dacă soluția tehnologică agreată în 2020 rămâne cea mai potrivită. Evaluarea va lua în considerare și variante alternative de dezvoltare, de la modificări de configurație la utilizarea unor modele de implementare diferite, în funcție de avancensurile tehnologice.
Principalul obstacol rămâne lipsa unei garanții suplimentare din partea statului român. Exim Bank US și DFC, agențiile americane de creditare și investiții, ar putea oferi credite de aproximativ 7 miliarde de dolari, însă aceste fonduri nu pot fi accesate fără un mecanism de sprijin asumat de Guvernul României. Acest mecanism poate lua forma unor garanții suverane, a contractelor pentru diferență (CfD) sau a altor forme de ajutor de stat. Indiferent de soluția aleasă, este necesar acordul Guvernului, urmând ca modalitatea concretă de implementare să fie negociată ulterior.
Acest tip de finanțare prezintă avantajul major de a nu fi contabilizat în deficitul bugetar al statului, un aspect crucial având în vedere procedura de deficit excesiv în care se află România.
Mecanismul „1 plus 5” și dificultățile de reglementare
Un alt punct esențial îl reprezintă mecanismul denumit „1 plus 5”, prin care riscurile aferente primului reactor ar urma să fie împărțite cu partenerii americani. Conform acestei variante, doar primul modul ar fi achiziționat direct de către RoPower, iar celelalte cinci ar fi plătite doar după ce primul reactor își dovedește performanța conform parametrilor stabiliți. O alternativă presupune achiziționarea tuturor celor șase module încă de la început, cu obligația companiei NuScale de a rambursa integral costul celor cinci module în cazul în care primul reactor nu atinge performanțele asumate.
Potrivit informațiilor disponibile, atât acest mecanism, cât și posibilitatea replicării tehnologiei în alte amplasamente, au fost acceptate de partea americană doar la nivel de principiu. Negocierile privind aplicarea lor concretă continuă, însă lipsa unui angajament ferm din partea Guvernului României împiedică avansarea proiectului.
Pe lângă problemele financiare, proiectul se confruntă și cu dificultăți legislative. Actuala legislație nucleară din România este concepută pentru tehnologia CANDU de la Cernavodă, care necesită zone de excludere extinse din cauza utilizării apei grele și a producerii de tritiu. Reactoarele NuScale utilizează apă ușoară și ar putea funcționa cu o zonă de excludere limitată la amplasamentul centralei, un model implementat în Franța și Germania. Totuși, adaptarea cadrului de reglementare ar necesita modificări legislative și o coordonare suplimentară la nivel guvernamental, adăugând noi riscuri calendarului investiției.
Proiectul Doicești devine „first of a kind”
Initial, centrala de la Doicești era prezentată ca un proiect „second of a kind”, o replică a unei tehnologii deja validate. După anularea proiectului pilot NuScale din Statele Unite, în 2023, investiția din România a devenit, însă, „first of a kind”, ceea ce implică faptul că va fi prima centrală de acest tip construită efectiv la nivel mondial. Această schimbare implică riscuri comerciale și tehnologice substanțial mai mari, primul reactor servind inclusiv ca proiect demonstrativ. Avantajul ar fi că implementările ulterioare ar putea beneficia de costuri reduse, însă România ar suporta costurile și riscurile aferente primei centrale.
Consiliul de Administrație al Nuclearelectrica a inclus pe ordinea de zi a Adunării Generale a Acționarilor din 15 iulie două puncte esențiale privind proiectul Doicești. Primul punct vizează prezentarea stadiului îndeplinirii condițiilor aprobate în februarie, iar al doilea actualizarea strategiei de implementare adoptată în 2022. Anexa care conține situația detaliată a fiecărei condiții va rămâne confidențială și va putea fi consultată doar de acționarii care semnează un acord de confidențialitate.
Dacă etapa pre-EPC va fi aprobată conform calendarului actual, cheltuielile totale aferente proiectului Doicești ar putea ajunge, într-un singur an, la aproximativ 900 de milioane de dolari. La cele aproximativ 300 de milioane de dolari investiți până acum s-ar adăuga alte circa 600 de milioane de dolari. Rămâne de văzut dacă Guvernul va acorda garanțiile solicitate și dacă partenerii americani vor transforma acordurile de principiu în angajamente ferme.
Centrala de la Doicești ar urma să aibă o capacitate instalată totală de aproximativ 462 MW, rezultată din șase module a câte circa 77 MW fiecare. Potrivit estimărilor dezvoltatorilor, proiectul ar putea genera aproximativ 1.500 de locuri de muncă în faza de construcție și circa 200 de posturi permanente în perioada de operare, la care se adaugă alte câteva mii de locuri de muncă indirecte. Durata de viață proiectată a centralei este de peste 60 de ani. Calendarul de proiect indică iulie 2033 ca dată estimată pentru începerea operării comerciale a primului modul și decembrie 2034 pentru întreaga centrală, condiționat de acordurile comerciale pentru celelalte module.
Sursa: Adevărul
