Criza sănătății mintale în România: un semnal de alarmă fără ecou suficient în politicile oficiale
Problemele de sănătate mintală devin, tot mai mult, o realitate dureroasă pentru populația României și o provocare acută pentru sistemul public de sănătate. În ciuda unui număr în creștere de cazuri, eforturile autorităților și resursele dedicate acestei arii rămân insuficiente pentru a face față cu adevărat nevoilor oamenilor afectați. Conform ultimelor analize ale specialiștilor în psihiatrie, trei români din 100 suferă de depresie, iar anual, peste 230.000 de persoane sunt diagnosticate cu tulburări mintale, un procent considerabil, dacă ținem cont de contextul demografic și de sistemul de sănătate publică.
Aceste cifre îngrijorătoare relevă o problemă sistemică, care necesită intervenții urgente și strategice, dar realitatea indică o situație departe de ideal. România, țară cu o populație de aproximativ 19 milioane de locuitori, are una dintre cele mai slabe rate de specialiști în domeniu din Uniunea Europeană, doar 14 psihiatri la suta de mii de locuitori, conform datelor recente. Diferențele față de alte state europene sunt majore, în condițiile în care, în multe țări, numărul mediu de psihiatri este de peste două ori mai mare, iar sistemele de sănătate își pot permite să aloce mai mult pentru dezvoltarea serviciilor de sănătate mintală.
Situația este agravată de condițiile din spitalele de profil, unde, în medie, se alocă un singur pat la o mie de locuitori, o cifră insuficientă pentru a răspunde nevoilor acute și cronice ale celor cu tulburări mintale. Aceasta înseamnă, adesea, că persoanele din unitățile sanitare trebuie să aștepte zile sau să fie externe în afara spitalelor, uneori chiar și pentru cazuri considerate critice. Întregul sistem sanitar nu reușește să ofere un răspuns prompt și adecvat, iar populația ajunge pe cont propriu, cu speranța că tratamentele și sprijinul de care au nevoie vor veni mai devreme sau mai târziu, uneori prea târziu.
Lipsa de investiții și de resurse umane specializate a fost accentuată de criza sanitară globală generată de pandemie. Pe fondul acesteia, suprasolicitarea personalului medical, dar și creșterea semnificativă a proporției de populație afectată mintal au dus la o situație de-a dreptul alarmantă. În lipsa unor planuri concrete și a unui angajament politic clar pentru dezvoltarea serviciilor de asistență psihiatrică și psihologică, problema s-a amplificat, fiind în pericol să devină o epidemie ascunsă, cu consecințe pe termen lung pentru societate și economie.
Specialiștii insistă asupra faptului că soluțiile trebuie să fie complexe și integrate. „E nevoie de mai multă implicare din partea statului, nu doar prin alocarea unor fonduri mai mari, ci și prin reformarea întregului sistem de sănătate mintală, pentru a oferi fiecarei persoane acces la servicii specializate, în condiții decente și la timp”, afirmă un psihiatru de renume. În plus, modernizarea infrastructurii și creșterea numărului de personal calificat trebuie să devină priorități, dacă se dorește reducerea stigmatizării și creșterea nivelului de conștientizare în societate, pentru a înțelege că problemele mintale sunt, în cele din urmă, afecțiuni care pot fi tratate cu succes dacă se intervine prompt.
Discuția despre sănătatea mintală în România nu se mai limitează doar la mediul specializat, ci devine o chestiune de interes național. În condițiile în care, în ultimii ani, tot mai mulți tineri, dar nu doar ei, ajung să fie afectați de anxietate, depresie sau alte tulburări, nu mai este permis ca sistemul să fie lăsat să se autodistrugă sau să aloce resurse insuficiente.
Perspectiva unui sprijin mai adequat și a unor politici publice dedicate acestei probleme pare a fi singura cale de a preveni ca, în următorii ani, să asistăm la o creștere nesustenabilă a numerelor de persoane aflate în suferință, uneori izolată și fără sprijinul necesar. În condițiile în care, în lume, sănătatea mintală primește tot mai multă atenție, și în România trebuie făcute pași concreți pentru a pune capăt acestei crize ascunse. Nu există soluții rapide sau miraculoase, dar un angajament real și resurse corespunzătoare pot aduce schimbări semnificative. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor ști să transforme această criză într-o prioritate națională, înainte ca efectele negative să devină ireversibile.
Sursa: Digi24
