Conform Playtech.ro: România lui 2026: Hârtia încă domină peisajul birocratic, în ciuda investițiilor masive în digitalizare
În anul 2026, România se confruntă în continuare cu o paradoxală dependență de documentele pe hârtie în interacțiunea cu instituțiile statului, chiar și în fața investițiilor semnificative în digitalizare. Potrivit analizei Comisiei Europene, țara noastră alocă resurse considerabile pentru modernizarea serviciilor publice digitale, însă rezultatele practice sunt adesea umbrite de persistența procedurilor anacronice. Problema fundamentală nu pare să fie lipsa tehnologiei, ci integrarea deficitară a acesteia în fluxurile administrative existente.
Schimbarea de paradigmă: de la aplicații la un stat care comunică
Discuția despre digitalizarea României ar trebui să depășească stadiul axării pe aplicații, platforme și tehnologii noi. Deși acestea sunt componente esențiale, ele nu garantează în mod automat rezolvarea problemelor de bază. Raportul Comisiei Europene din 2026 subliniază necesitatea construirii unui ecosistem guvernamental unificat, bazat pe interoperabilitate și pe principiul „once-only”, adică colectarea unei informații o singură dată. Această recomandare vine în completarea constatării că un număr semnificativ de cetățeni nu dispun de competențe digitale elementare, ceea ce le afectează capacitatea de a accesa și utiliza serviciile publice digitale.
Testul digitalizării: ce drum elimină?
Adevăratul barometru al succesului unui proiect de digitalizare nu este costul platformei, numărul de module implementate sau comunicatele de presă emise, ci impactul direct asupra eliminării demersurilor inutile pentru cetățean. Un progres real se manifestă prin reducerea numărului de instituții vizitate, posibilitatea de a rezolva o problemă integral de acasă sau prin capacitatea statului de a verifica automat informații deja deținute. Altfel, riscăm să construim o administrație aparent digitală, dar care funcționează, în esență, pe principii analogice.
Digitalizarea eficientă nu înseamnă abolirea ghișeelor sau obligarea fiecărui cetățean de a naviga singur pe internet. Dimpotrivă, înseamnă oferirea unor opțiuni multiple. Cei care preferă interacțiunea directă trebuie să beneficieze în continuare de acest serviciu, iar persoanele cu competențe digitale limitate trebuie să primească sprijin. Este imperativ ca instituțiile statului să acceseze informațiile de care dispun deja, fără a mai solicita cetățenilor să aducă documente care confirmă date deja cunoscute.
În ciuda provocărilor, România dispune în 2026 de premise solide pentru a opera această transformare. Infrastructura de internet este robustă, există proiecte în curs pentru cloud guvernamental, ROeID, Ghișeul.ro și platforme de interoperabilitate. Agenția de Dezvoltare Regională (ADR) confirmă eforturile de conectare a instituțiilor, cetățenilor și companiilor prin servicii digitale, punând accent pe interoperabilitate, cloud și automatizare. Rămâne de văzut cum aceste componente vor funcționa coordonat.
Digitalizarea statului se măsoară în demersurile pe care cetățenii nu mai trebuie să le facă. În ziua în care o instituție va putea accesa o informație deținută de o alta, prin schimburi automate de date, fără implicarea cetățeanului, vom putea vorbi de o victorie împotriva birocrației românești. Până atunci, imaginea clasică – cetățeanul care se deplasează între ghișee, cu acte în mână, pentru a dovedi informații pe care statul le deține deja – rămâne o realitate.
Sursa: Playtech.ro
